Eram in holul spitalului. Inca plangeam, ceea ce ma uimea si pe mine, adica de unde atatea lacrimi. Plang de cand am venit aici. Louis incerca sa ma linistesca si sa ma convinga sa plec acasa sa ma culc. Avea dreptate, dar nu puteam. Ea stiu ca nu ar fi facut asa ceva.
Dupa vreo 10 minute, cand ma mai linistisem, am vazut doctorul a iesit din sala. Creierul meu a actionat instinctiv si m-am dus sa vad ce stie, cum e Jess.
Eu:Ce s-a intamplat, cum e?
Doctorul:Este in coma, dar stabila. A fost dusa la reanimare.
Eu:Coma?!
Doctorul:Stati linistita. Comotia cerebrala a fost mai complicata decat credeam eu, dar medicii au stabilitat-o si acum e bine.
Eu:Va rog, pot sa o vad?
Doctorul:Imi pare rau, dar nu se poate.
Eu:Va rog. Suntem prietene din scutece, am trecut prin toate impreuna. Trebuie sa o vad.
Doctorul:Domnisoara, va rog frumos.
Eu:Stau 5 minute, un minute, jumatate. Va rog.
Doctorul:Of bine. 10 minute, nici o secunda in plus.
Eu:Multumesc!
Am mers rapid spre Reanimare. Am intrat incet. Ea era acolo, stand intr-un pat confortabil, imbracata intr-un halat roz cu buline. Era tot ea, doar ca parca fara viata. Nu mai era ea. Parca asteptam sa o vad cum sare din pat si incepe sa danseze pe aici ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Eu:Hei Jess. Ce faci? Mda, nici eu. Sti, ar fi trebuit sa stai si tu vreo 2 ore pe un scaun d-ala de spital incomod, nu pe un pat moale, dormind. Sti, as vrea sa te trezesti si sa faci vreo gluma de-a ta despre dormint prea mult, cum ai face de obicei, sau sa ma pui sa iti pun Nutella prin perfuzie. Asa ca te rog trezeste-te. Spune-mi ca sunt proasta, cum imi zici mereu sau ca am nevoie de tine. Chiar am nevoie de tine, te rog, rezista.
Doctorul:Domnisoara, trebuie sa iesiti.
Eu:Uite, acum trebuie sa plec. Stiu ca ai vrea sa mai stau, dar nu pot. Ne vedem maine, promit. Asa ca pana maine sa te trezesti. Stiu ca poti.
Am iesit din Reanimare cu pasi marunti. Nu vroiam sa plec, vroiam sa stau cu ea. Toti prietenii mei ma asteptau pe hol. Simteam cum lacrimile isi reafacusera aparitia. M-am dus si l-am luat pe Louis in brate, el cuprinzandu-ma intr-o imbratisare de urs. Aveam nevoie de el, mai mult decat orice. Ei, poate pe langa Jess.
***
M-am intins in pat. Louis a urcat cu mine. Abea ma mai tineam pe picioare. Nu mancasem nimic, si am plans cam cateva ore incontinuu.
Louis:Hai ca eu plec. Vin sa te iau de dimineata sa mergem la Jess.
Eu:Te rog, stai cu mine.
Louis:Nu vreau sa deranjez.
Eu:La cat de slabita sunt, tot ma ridic si iti dau una. Cum sa derajenzi. Stai cu mine, mi-e frica sa dorm singura.
Louis:Of, bine.
Se aseaza langa mine si ma ia in brate. Capul meu a cazut pe pieptul lui, facandu-ma sa adorm imediat.
***
M-am urcat in masina lui Louis, urmand sa mergem sa cumparam un buchet de flori si un ursulet, asa cum stiu ca Jess vrea sa ii iau. Am mers in receptia spitaluiui. Am intrebat de noua camera a lui Jess.
Am luat liftul pana la etajul 5. Camers 53B. Am gasit camera si am intrat deschizand usa usor. Dupa cum ma asteptam ea nu era treaza, intrebandu-ma de Nutella.
Eu:'Neata. Ce faci? Mda, sunt cam obosita. Mersi pentru cearcanele de doi metri si ochii rosii. Da, stiu ca ma iubesti. Te-as intreba daca ai facut ceva interesant, dar inafara de faptul ca te-ai mutat de la Reanimare in camera 53B, nu cred ca ai putut face altceva.
Am simtit cum Louis s-a asezat pe unul din scaunele alea insuportabil de inconfotabile. Am inceput sa ma misc prin camera asezand florile si ursuletul inca vorbin cu ea.
Eu:Sti ca trebuie sa vorbesc cu mama ta? Sti, poti sa imi spui sa nu. Asa ca ridica-te si spune-mi. Tipa la mine ca sunt idioata si ca nu trebuie sa o sun. Insa tu stii ca tot o sa o sun cand nu sunt aici, deci ai putea sa nu te mai strofoci. Insa, daca te ridici acum si tipi la mine, promit ca o sa te i-au in considerare. Asa ca, haide! Sus! Sus!
Cum ma asteptam nu am primit nimic. Nici macar un deget dragut din mijloc. Nimic.
***
Trecusera destul de repede zilele. Jess inca era in coma. O sa se trezesca ea. Stiu sigur. Parintii eu au venit. Sunt mereu cu ea. Stiu ca o sa ma omoare cand se trezeste, dar o sa inteleaga ca e bine pentru ea.
Stiu ca e scurt, nu ma omorati. Am scris ceva mai lung, doar ca mi s-a stins laptopul si nu s-a salvat nimic. Am rescris, dar nu am putut sa rescriu tot, exact cum era(adica, aratati-mi pe cineva care poate).
In orice caz, nu l-am facut prea mare pentru ca nu am vrut sa ma lungesc. Stati linistiti, Jess o iasa din coma, daca nu vreti, poate o sa tin cont de parera voastra, daca sunt mai multe.
In orice caz, am planuri mari pentru misteriosul Domn X.
Deci, va iubesc unicornii mei mici si magici :3
