Joc periculos(NEEDITATA)

Petrecerea

Peste 2 zile am avion, avion ce ma va duce cat mai departe de El. Am nevoie de o pauza pentru a-mi face ordine in ganduri si nu vad cale de intoarcere inainte de a naste. Nu stiu ce voi spune atunci cand voi aparea cu un copil dar in acest moment chiar nu imi pasa. Bagajele abia facute poposeau langa usa dormitorului meu si stiam ca nimeni nu e de acord cu aceasta decizie.

-Cassandra, merg cu tine.

Coddy intra fulger in dormitor si aseaza doua genti langa ale mele.

-Coddy, nu te pot lasa sa faci asta, viata ta este aici.

-Si a ta. Suntem gemeni, ai uitat? Unde mergi tu vin si eu.

-Coddy...

-Sa nu aud. Bucura-te ca Dean are o familie acum, altfel venea el.

-E suparat pe mine...

-Cine spune asta?

Dean intrase si el in dormitor si ma indemna sa il imbratisez.

-Unchiule!

Tip entuziasmata si ii sar in brate.

-Iarta-ma unchiule, iarta-ma ca sunt o idioata, nu trebuia sa iti vorbesc asa.

-Shh... nu e nimic dulceata, nu m-am suparat.

-Te iubesc enorm.

-Si eu, si eu va iubesc enorm.

Si Coddy s-a alaturat imbratisarii, eram ca o familie, parca Dean era tatal nostru, uneori el ne era mai tata decat ne era Sam, tatal nostru. De cand am fugit de la nunta, simt ca tata nu ma mai iubeste, a insistat mereu ca trebuie sa ma marit.

-Dean, tata ma mai iubeste?

Dean ma departeaza tinandu-ma de umeri si privindu-ma in ochi.

-Desigur dulceata, de ce ma intrebi asta?

-A plecat Dean, aveam nevoie de el si a plecat.

-Suntem aici surioara.

Sunt iar prinsa intr-o imbratisare de urs apoi mergem in sufragerie.

-Eu zic sa bem ciocolata calda.

Dean vesel.

-Dean...

Se intoarce spre mine dar tac, i-as spune ca e prea batran pentru asta dar... ma las pagubasa.

-Nu sunt prea batran domnisoara. 

Ma uit socata la el dar din nou aleg sa tac.

-Citesc ganduri.

Spune simplu si zambesc.

-Tata e cel mai tare.

Ben ma luase de mana si ma ajuta sa ma asez pe canapea iar el vine langa mine vorbind cu puiul meu. E asa dragut.

-Ben lasa fata sa se odihneasca.

Lisa il mustra si acesta suparat se ridica de langa mine dar il prind de mana exact la timp si il trag inapoi.

-Stai cu mine. Lisa, imi face placere sa se joace si sa vorbeasca cu cel mic.

-Sa nu te deranjeze, zic.

-Lisa, de cand ati aparut in viata unchiului Dean ati aparut si in viata noastra. Noi suntem mai mult ca fericiti ca sunteti aici si ii aduceti zambetul pe buze acelui barbat serios. Sunteti familia lui dar si a noastra. Cuvantul,,deranj,, nu are ce cauta in vocabularul nostru. Ne-am inteles?

Ridicand o spranceana.

-Da Cassandra, Dean te-a vazut mereu ca pe propria fiica.

-Sunt fiica lui, nu am alt tata inafara de el.