Joc periculos(NEEDITATA)

Cumparaturi

Imi departez buzele de ale ei dar nu ii dau drumul la maini. Voi fi tatic, acea copila care m-a sucit ca pe o jucarie cu cheita este insarcinata. Poarta in pantece tot ce mi-am dorit vreodata, un copil. Un copil pe care sa il protejez si sa il feresc de viata pe care eu am dus-o. Cu greu am scos-o din masina si i-am acordat primul ajutor pana a venit ambulanta. Eu nu am nimic, sper doar ca cei doi sa fie si ei bine. M-as uri pe viata daca o pierd pe ea sau pe copil.

-Doctore, este insarcinata?

-Da.

-In cate luni?

-Aproape 4.

Raspund privind-o plin de admiratie, nu e o copila asa cum am crezut, a luat totul in propriile maini alegand sa nu-mi spuna. Nu sunt suparat pe ea, o admir. Acum nu conteaza ce simt eu, conteaza sa fie ei bine, mai bine mor eu decat sa pierd pe unul din ei. In cateva minute am ajuns la spital si a intrat in operatie, nu mi s-a dat voie sa intru, nu e legal sa fac asta. I-am sunat unchiul si pe Fely, va avea nevoie de o prietena cand se va trezi. Inca nu sunt sigur ca va vrea sa ma vada, nu dupa tot ce am facut. Mi-a dat cel mai frumos cadou de ziua mea. 

Acum imi amintesc, voia sa-mi spuna, voia sa impartaseasca cu mine aceasta bucurie dar atunci am fost un prost si am sarutat-o pe Laurel. Mi-ar fi spus, era dispusa sa imparta acest secret.

-Conner, cum e copilul?

Fely veni repede spre mine si ma scutura de umeri. Si ea stia? Fely a fost mai buna decat mine, de asta si stie. Acum totul avea logica, Cass nu mai consuma alcool, nu mai consuma cafea, avea pofte. Am banuit ca ar fi insarcinata dar a spus clar ca nu e. Cat de prost am putut fi?

-Stii ca e insarcinata, nu Conner?

-Se pare ca toti stiau, doar eu nu.

-Avea si motive sa nu-ti spuna, pe buna dreptate.

-Fely...

Oliver aparu din spatele ei si o linisti.

-E in regula Oliver, are dreptate.

-Unde e nepoata mea?

Pe holul spitalului aparu un Dean speriat si extrem de nervos, cauza nervilor, cred ca eu si incompetenta mea.

-Daca nu stii sa conduci stai naibii in banca ta, nu omori lumea din jurul tau.

Ma apucase de guler si ma izbise de perete aproape ridicandu-ma de la sol.

-Asculta la mine Conner, te-am placut de cand te-am vazut prima data, ti-am tinut partea in fata ei chiar daca plangea cu lacrimi amare din cauza ta,dar acum, asculta-ma bine, te omor cu mainile goale daca ea sau copilul patesc ceva.

-Doctore Rhodes!

Sunt lasat jos si ma indrept spre doctorul Choi, un bun prieten.

-Spune-mi ca e bine.

-Amandoua sunt bine, le-am mutat la Reanimare, accidentul a fost unul destul de grav.

-Amandoua ai spus? Adica copilul meu e o fetita?

Spun plin de speranta si cu lacrimi in ochi.

-Felicitari Conner!

Ma bate pe umar si merge spre cabinetul lui.

-Carol...

Repet numele spus de Cass inainte de a ajunge la ea. Si-a dat seama ca e fetita.

-Ce ai spus Conner?

Dean veni si ma imbratisa ca un tata si emotiile ma cuprinsera si mai mult, voi fi tatic de fata. Sunt cel mai fericit.

-Cass, a rostit numele asta cand ieseam din masina.