Excursie cu nabadai partea 4

3K 118 2
                                    

Macinata de vorbele spuse la nervi acum jumatate de ora imi iau geaca de pe pat si plec dupa el, l-am mintit ca sa-i fac rau. Credeam ca ma voi simti mai bine, ma simt mai rau decat oricand. Prostia mea a constat in mersul la acel lac inghetat si stand acolo ore bune privindu-l si fiind imbracata in bluzita. Sper doar sa nu ma cuprinda iar acele dureri de spate, atunci sigur m-ar duce la spital fara drept de apel. Deschid usa si il gasesc pe treptele din fata cabanei cu o sticla de alcool la picioarele lui.

-Era blond? Saten? Sau brunet asa ca mine?

Privirea sa nu ma cauta dar a stiut ca sunt eu. Vrea sa se joace cu nervii mei?

-Era blondul cu care dansai cand am intrat eu? Era acel blond pe care voiam sa il pocnesc cand l-am vazut langa tine? Raspunde!

Se ridica brusc si vine spre mine izbindu-ma dureros de usa de la intrare.

-Saruta mai bine ca mine?

Buzele lui s-au lipit de ale mele si infingandu-mi degetele in parul lui l-am tras mai aproape, asta daca mai era posibil. Niciunul nu cedeaza si ne chinuim reciproc. Se departeaza 2 secunde de mine pentru a lua o gura de aer si revine inapoi.

-Te atingea la fel ca mine?

Mana lui era undeva pe sub geaca si bluza cu buline si urca pe spate. Ochii nostri se priveau plini de dorinta cateva clipe urmand ca el sa ma lase acolo si sa se intoarca la sticla lui. Cred si eu ca e mai buna, sticla aia nu e la fel de cruda ca mine.

-Stii, te-am mintit.

Astept sa zica ceva dar in zadar, priveste intr-un punct fix si ia cateva inghitituri din lichidul inchis la culoare.

-Conner, ma auzi? Nu m-am culcat cu nimeni!

Din nou nu are nicio reactie, imbratiseaza sticla aia ca pe o jucarie si nu scoate niciun cuvant. Nu are rost. Stiind ca am cheile in contact pasesc lenes spre masina. Voi vorbi cu Fely sa imi aduca bagajul. Acum nu vreau decat sa plec de aici. Intru in masina si imi las capul pe spate. Daca stiam ca Dean e gura sparta nu-i spuneam unde suntem. Sau poate a facut bine, a impacat doi oameni casatoriti. Mie nu mi-a mers prea bine si asta din cauza firii impulsive de care am dat dovada amandoi. Ridic capul pornind motorul si odata ce am aprins farurile l-am vazut pe Conner sprijinit de capota.

-Ce faci?

Cobor din masina si ma asez langa el.

-Unde pleci?

-Acasa.

-De ce pleci? Nu-ti place aici?

-Imi place, e foarte frumos doar ca ma simt in plus langa cei doi.

-Sunt si eu aici.

-Mda.

Ma ridic si pornesc spre usa dar ma prinde de mana cand eram in fata lui si imi zambeste sincer. Asta nu va iesi bine.

-Ai vorbit serios? Nu te-ai culcat cu nimeni?

-Nu prostule. Acum da-mi drumul!

-Tot eu sunt prostul?

Imi lasa mana libera oferindu-mi ocazia sa fug. Aveam de gand sa fug fara a privi.

-Da-te! Vreau sa plec!

-Nu pleci nicaieri!

Nu da semne ca ar parasi capota masinii mele si ma las pagubasa. O iau pe jos, trebuie sa gasesc vreun binefacator care sa ma duca in Los Angeles.

-Unde te duci?

M-am departat cativa metri de el si abia acum a observat asta. Dragut.

-Acasa, nu am fost destul de clara?

Joc periculos(NEEDITATA)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum