Joc periculos(NEEDITATA)

Te iubesc

Ametita si cu un puternic gust amar in gura incerc sa-mi ridic pleoapele. Vagi imagini imi danseaza in fata ochilor dar nu gasesc nicio legatura intre ele.

-Conner!

Tip si in acelasi timp ma ridic de pe pat dar o durere in zona abdomenului ma tranteste inapoi in pozitia de Culcat.

-Cass, iubito.

Ochii lui Conner erau rosii si umflati, a plans?

-Ce... ce s-a intamplat?

-Cass...

Spune trist luandu-ma de mana.

-Copilu!

Gandul asta imi sageteaza mintea si brusc imi amintesc de promisiunea facuta de el in ambulanta.

-Imi pare rau iubito!

Se ridica si isi ascunde capul in parul meu si da frau liber unor noi lacrimi. Brusc inima mea si-a micsorat numarul de batai si simteam ca pamantul ma atrage spre el ca un magnet. Sensul vietii mele se scursese prin mainile lui si nu l-a putut prinde, nu mi-a putut salva puiul.

-Dispari!

Spun aspru si il imping. Intelege mesajul si paraseste salonul intrand apoi Dean si Lisa. Nu plangeam, nu puteam, emotiile erau prea puternice si nu ma puteam descarca. Simt nevoie sa sparg, sa arunc, sa stric, dar nu sa plang. Iti trebuie putere ca sa plangi, eu nu am acea putere, am plans prea mult, de data asta nu voi plange. Suferinta mea va fi inchisa intr-un loc al inimii mele si imi voi linge singura ranile atunci cand va fi momentul, nu vreau sa mai par slaba.

-Cassandra.

Dean veni si ma imbratisa aplicand un sarut pe podoaba mea capilara cand se departa.

-Sunt bine, credeti-ma, nu am nimic.

Inima isi tot micsora bataila si aerul intra greu in plamani, durerea apasa pe inima mea, ma distrugea in interior putin cate putin.

-Vreau sa plec.

-Nu se poate, esti operata, nu poti pleca nicaieri.

-Nu-mi pasa! Eu nu raman aici, in locul unde copilul meu a fost omorat.

-Dulceata...

-Dean, m-ai auzit? Eu nu raman aici! Sa fie clar. Acest spital si acel criminal mi-au distrus viata, intelegi? Mi-au omorat copilul si acum se prefac ca le pasa de mine. Voi da acest spital in judecata pentru ca e plin de inculti si criminali.

-Cassandra!

Se rasteste Dean la mine.

-Sa nu aud nimic. Vreau sa plec de aici, daca vreti sa ramaneti nu aveti decat.

Ma ridic cu greutate din pat datorita durerii si asezandu-mi pijamalele ies din salon. Ma sprijin de perete si aproape cad din cauza ametelii dar sunt prinsa la timp de brunet. Ochii mei ii cauta pe a lui doar pentru a-i arunca o privire plina de ura apoi revin si incerc sa ma descurc fara el.

-Cass, unde pleci? Esti fragila.

-Tu cu mine nu mai ai ce discuta, te rog sa pastrezi distanta.

-Sunt medicul tau Cassandra, te rog sa revii in salon.

-Medic?

Spun ironica.

-Un medic nu ar omori copii, i-ar salva. Ai promis ca vei alege copilului, si nu pe mine. Criminalule!

Ridic mana ca sa-i dau o palma dar o prinde la timp si ma lipeste de el imbratisandu-ma.

-Stiu cum te simti iubito, era si copilul meu, era copilul nostru, nu sunt suparat ca nu mi-ai spus, te iert. Acum cel mai bine e sa fim impreuna, sa ne ajutam.