Joc periculos(NEEDITATA)

Da, accept!

Dupa 3 ani...

Ma trezesc cu putin inainte de a suna alarma si il privesc cu admiratie pe barbatul ce m-a ajutat cel mai mult in viata, barbatul ce m-a sprijinit fara a-mi cere ceva in schimb, vrea doar iubirea mea.

-Te-ai trezit iubito?

Se pare ca nu sunt singura persoana matinala din aceasta casa.

-Da, bem o cafea iubitule?

Ma saruta pe frunte si imi face loc in bratele sale calduroase.

-Desigur iubito, dar mai intai vreau sa gust o mica bucatica din tine. Si apropo, azi nu mergi la birou, am o surpriza pentru tine.

-Ce surpriza?

-Sunteti cam nerabdatoare domnisoara procuror.

-Poate domnule avocat.

Aruncam patura peste noi si cad prada unei tentative de gadilat din care scap repede. Intru in baie pentru a-mi face rutina si ies imbraca cu halatul meu pufos cu buline si merg in bucatarie ghidata de mirosul puternic de cafea dulce, tot ce-am iubit vreodata.

-Bem cafeaua pe balcon si apoi mergem sa ne plimbam prin centrul Parisului pentru ca diseara sa iti arat surpriza.

-Imi convine, sper doar sa nu am probleme la birou pentru ca iubitul meu e prea egoist ca sa ma lase sa muncesc.

-Hei, te vreau doar pentru mine, ce e gresit in asta?

Se maimutareste el.

-Nimic, nimic.

Ridic mainile in semn de capitulare si il sarut. Dintr-un sarut cast ajungem in pat, unul peste altul facand exact ce evit sa se intample de 3 ani, sa ma culc cu el, sa fac sex cu el. Poate mi-a fost frica sau poate nu am vrut. Nu stiu exact de ce l-am respins atat de mult timp. Stateam intinsi unul langa altul eu fiind sprijinita de o mana uitandu-ma la el, e perfect, e mai mult decat perfect acest barbat. Nu regret nici o clipa petrecuta cu acest barbat.

-Sa mergem.

Ma ridica ca pe un fulg de nea din pat si ma imbraca cu grija parca fiindu-i frica sa nu ma sparg. Se pregateste si el in timp ce eu ma machez si parfumez si pornim zambitori spre centru, abia astept sa aflu ce surpriza imi pregateste, nu mi-a mai facut niciodata surprize.

Dupa o lunga plimbare prin Paris, orasul ce ne-a devenit casa acum 3 ani urcam in varful Turnului Eiffel. Nu inteleg ce cautam aici. Seara pusese stapanire pe frumosul Paris si luminile ce erau aprinse, din turn se vedeau ca mici stelute. Pe terasa din varful turnului era un tanar barbat brunet ce tinea pe umar o mica vioara si cantand un vals extrem de frumos. Frumosul meu iubit se aseaza in genunchi cand nu eram atenta si emotiile ma cuprind cand il zaresc stand in fata mea cu o cutie neagra de catifea ce adapostea un mic inel cu diamant rosu, inelul mamei lui.

-Frumoasa domnisoara, frumoasa floare, vrei sa accepti cererea in casatorie a umilului dumneavoastra gradinar?

Inima batea cu zeci de batai pe minut si nu puteam articulat nici macar un cuvant.

-Da, accept!

Se ridica si dupa ce imi aseaza inelul pe deget ii sar in brate si ii acopar fata cu sarutari. La final incep sa sterg urmele de ruj lasate de mine si privesc cu admiratie mica bijuterie ce poposea acum pe degetul meu inelar. Telefonul lui suna si se fereste de mine pentru a raspunde apoi vine si imi intinde mie telefonul.

-E de la birou, e nevoie de tine iubito.

Iau telefonul si raspund fara a sta pe ganduri, munca mea e extrem de importanta.

-Alo.

-Domnisoara Hale, avem un caz extrem de important pentru dumneavoastra in L.A. , acuzatul a aflat ca sunteti un bun procuror si va vrea pe dumneavoastra sa il aparati in instanta.

-Dar...

L.A.... sa ma intorc acolo ar fi moarte sigura, am plecat acum 3 ani fara a spune nimanui, eu si Carl am plecat fara sa privim in urma si am uitat tot ce am patimit acolo. Acolo e El...

-Va rog domnisoara, este un caz important si ar ajuta foarte mult firma.

-Accept.

Nu, nu accept, nu vrea sa fac asta dar trebuie, viitorul firmei este in mainile mele. Nu trebuie sa stie nimeni ca ma intorc, rezolv cazul si ma intorc. Da! Asa va fi, rezolv cazul si revin fara sa stie nimeni nimic. Va fi bine, voi reveni aici si imi voi continua viata. Inchid apelul si ma intorc spre Carl, trebuie sa ii spun.

-Ce s-a intamplat?

-Trebuie sa plec in L.A.

-Vin cu tine.

Spune zambaret. Ce bine, macar nu ma voi plictisi.

-Atunci sa mergem sa impachetam.

Il iau de mana si pornim spre casa, sunt fericita ca am pe cine sa ma bazez in toata chestia asta. Bagajele au fost gata si am pornit spre aeroport luand ultimul avion ce avea directia spre fosta mea casa. Privesc absenta pe geamul avionului si dupa 3 ani imi gasesc curajul sa reflect asupra lucrurilor ce m-au schimat. In noaptea in care am venit de la spital si mi s-a facut iar rau iar Carl m-a rapit si m-a intrebat daca vreau sa dau tot uitarii. Am ales sa fug de probleme si sa las in urma oameni care m-au iubit iar acum mai mult ca sigur ma urasc cu cea mai mare putere, merit asta, nu neg ca am gresit dar am facut ce a fost mai bine pentru toti, nu mai puteam sta in locul unde mi s-ar fi amintit in permanenta ca am pierdut tot ce am iubit mai mult pe lume, copilul si pe Conner. Iubirea mea pentru Conner s-a risipit usor si s-a transformat in iubire pentru Carl, logodnicul meu. Atipesc pe la jumatatea drumului si imi sprijin capul de umarul lui Carl. Dupa cateva ore ma trezesc si dupa ce coboram din avion mergem la apartamentul lui Carl, se pare ca nu l-a vandut. Soarele era puternic fata de Paris asa ca iau o rochita scurta si impreuna cu o pereche de sandale cu toc cui parasesc partamentul si ma indrept spre sectia unde se afla acuzatul de care trebuie sa ma ocup. Dupa ce ii dau taximetristului banii pentru cursa cobor fara a mai astepta restul. Sunt mandra de mine, la cei 23 de ani ai mei am ajuns un procuror de succes si am cazuri in toata lumea. Urc scarile cu privirea in jos si mai ca fac cunostinta cu pamantul inainte ca doua brate sa ma prinda. Ridic privirea si dau de o pereche de ochi verzi si un par blond, Oliver.

-Uite cine a catadicsit sa se intoarca.

Ma departez de el si imi continui drumul, nu asta era planul, nu trebuia sa ma vada nimeni. Intru in sectie si fac rost de dosarul acuzatului si cer sa fie dus in sala de interogatoriu unde voi putea discuta cu el termenii eliberarii sale. Cu ochii in dosar constat ca acuzatul a comis crima. Deschid usa de la sala de interogatoriu si patrund cu gratie inauntru.

-Iubito?

Acea voce ce mi-a umblat prin cap atata timp, o aud iar, cred ca ideea cu intoarcerea nu a fost una prea buna, m-a vazut Oliver si acum il si aud pe Conner cum ma striga. Ridic privirea din dosar pentru a ma aseza pe scaun si intepesc scapand dosarul, acel par, acei ochi... ACEL BARBAT!

-Conner?!