Am urcat alturi de el in masina, Olivia mi-a facut cu mana din fata scolii privindu-ma cu o oarecare bucurie ca sunt cu el acum. Stia cat de mult il iubesc si stia tot ce simt acum, ma intelegea perfect.
Nu am vorbit minute bune, era o liniste deplina, afara incepu sa ploua si ma facu sa ma simt si ma rau.
-Ce ai patit? Mi-a spus el cu o voce calma, nu mai era ca atunci, nu mai era nervos, era asa cum il cunoscusem, era la fel ca atunci cand m-a "salvat".
Nu am putut sa ii raspund, stiam ca nu aveam voce acum. Ma gandeam ce sa ii spun mai repede, cum sa il intreb de ce a plecat, de ce m-a lasat asa, de ce s-a schimbat dar pur si simplu nu puteam, imi era frica sa nu-l enervez si sa ma lase singura in strada, ma simteam prea rau si trebuia ca cineva sa fie cu mine.
-Ai de gand sa raspunzi? M-a intrebat el radicand putin tonul, simteam cum incepe, trebuia sa raspund pentru a nu-l enerva.
-N-n-u am ni-nimic, Cuvintele mi-au parasit gura nevrand, nu-l puteam priv in ochi, nu mai voiam sa ii vad privirea nervoasa, voiam sa fie vesel, poate daca imi zambea ma simteam mai bine...poate.
-Cum poti spune ca nu ai nimic, esti palida, ai cearcane, esti rece la propriu, tremuri, te clatini, ce se intampla cu tine ? A spus el strangand cu putere volanul.
A reusit sa ma enerveze, nu isi putea da seama ce am? M-a lasat singura, doar pe mine si pe Olivia, nu a fost alaturi de mine, mi-a promis ca nu e ca ceilalti baieti insa asa e, e exact ca acei baieti care vor fete pentru o seara, iar cei care nu le pot avea, le lasa din prima. Nu era diferit, nu se schimbase si nu ma iubea cu adevarat, stiam ca nu trebuia sa il iubesc atat de mult, e doar un strain, nu stiu nimic despre el.
-Stii, nu pot sa cred ca nu stii e am. M-ai lasat singura cu Olivia, nu m-ai ajutat cand am avut nevoie de tine, ai spus ca esti diferit sa ca nu esti ca acei baieti de 18 ani cae vor fete doar pentru o noapte, stiu ca noi nu am facut nimic inca dar asa te-ai comportat cu mine. Am reusit sa spun, ma eliberasem insfarsit, acum se uita la mine cu ochii mari, nu cred ca ii venea sa creada ce tocmai am spus, nici mie nu imi venea insa tineam asta in mine de cand a plecat.
-Maria, nu o sa intelegi niciodata de ce am plecat! A spus el tipand. Nu realizasem ca plang pana cand nu mi-am pus o mana pe obrazul drept. Se uita la mine, nu stiam ce pot face, mi-am tras nasul si am privit lumea de afara.
A oprit masina la un semafor, s-a apropiat de mine si m-a sarutat, voiam sa-l opresc dar nu puteam, nu aveam putere in brate pentru a-l impinge de pe mine, l-am suportat, mi-am pus mana pe gatul lui, l-am tras mai mult spre mine acum, voiam sa-l simt, imi era dor de el, tare dor. Am simtit cum a zambit la atingerea mea. Apoi am simtit cum se enerveaza cand masinile au inceput sa il claxoneze, s-a intors repede pe locul lui, a accelerat, iar in 3 minute eram pe strada lui, stiam ca ma va duce la el acasa dar eu nu voiam asta, voiam sa fiu in siguranta la mine acasa, sa stau in pat si sa plang cat pot, cand eram cu el nu imi puteam arata asa sentimentele, nu voiam sa ii dau atatea explicatii, nu voiam sa-i spun de ce plang, oricum nu m-ar fi inteles.
Eram in fata casei lui acum, s-a dat jos din masina si a venit sa ma ajute sa cobor, stiam ca nu ma voi putea tine pe picioare asa ca m-am sprijinit de el, apoi am simtit cum sunt ridicata in bratele lui. Ii puteam simti parfumul, acel parfum care ma da peste cap total, acel parfum care ma face sa uit de toti si de toate cand sunt cu el, imi lipsea acest parfum, imi lipsea EL. Am intrat in casa, a urcat scarile spre dormitor si m-a pus intr-un pat urias, eram atat de mica pe langa el, mi-a dat un tricou negru, nu am vrut sa-l iau dar nu avem incotro, chiar daca as fi zis "nu", m-ar fi obligat. Mi-am dat hanorlacul si apoi tricoul jos ramandand doar in sutien si blugi, mi-am luat repede tricoul lui pe mine apoi s-a uitat la mine cu subinteles, mi-am dat seama ca voia sa-mi dau si blugii jos, tricoul lui imi venea pana aproape de genunchi asa ca am acceptat.
M-am intins pe pat, apoi el a venit langa mine, simteam cum stomacul meu se strange, aveam acei fluturasi, am vrut sa dorm dar atata timp cat era el langa mine nu puteam. Ma atragea intr-un fel nebunesc, era indragostita de el, mult prea indragostita. Si-a pus bratele in jurul meu, protector. M-am relaxat putin cand am simtit caldura lui cum imi atinge corpul rece.
-Dormi... Mi-a soptit el, era prea grijului asa dintr-o data. Imi placea. Imi placea asa cum e acum, imi placea de Zayn de acum.
L-am ascultat, mi-am inchis ochii si m-am lasat dusa in lumea mea, in lumea viselor, unde totul este posibil.
![](https://img.wattpad.com/cover/9526755-288-k140968.jpg)
CITEȘTI
I fight for you[Zayn Malik -Fan Fiction]
FanfictionUnii oameni au vise care devin realiate, asa cum Maria a avut visul ei, voia sa intalneasca un baiat care sa tina cu adevarat la ea,iar ea l-a intalnit pe Zayn, dar credeti ca este EL un baiat potrivit pentru ea, este EL ceea ce ea astepta de mult...