I fight for you[Zayn Malik -Fan Fiction]

Capitolul 40

Mama mea veni langa mine punandu-si delicat mana pe umarul meu.
-Promite-mi ca vei manca mai bine. A spus cu ochi rugatori.
-Dar mananc! Am spus vizibil nervoasa.
Mama isi stranse puternic bratele in jurul gatului meu,am inchis ochii vrand sa cred ca privirile lui Zayn si ale tatalui meu nu sunt indreptate catre noi doi. Mi-am imbratisat mama de parca asta ar fo fost ultima data cand o vad.
-Promite-mi ca vei fi bine. A spus plecand din imbratisarea noastra. Ma privea fix in ochi,voia sa o ascult,si asta voi si face,trebuie sa ii fac fericiti.
-Ramaneti la masa? A intrebat tatal meu uitandu-se la mine si Zayn.
-Nu. Am spus scurt vazand ca Zayn vrea sa spuna ceva.
Zayn se incrunta putin apoi si-a cerut scuze ca trebuie sa plecam.
***

Eram cu Zayn in bucatarie mancand o pizza,am mancat doar doua felii,restul i le-am lasat lui,nu mai puteam manca.
-Ăăm...ma duc in dormitor. Am spus cascand.
-Nu mai mananci? A spus serios.
-Nu..
-Ai spus ca o sa mananci,ai promis. A spus uitandu-se in ochii mei.
-Zayn,am mancat. Am spus la fel de serioasa.
-Mergem la doctor! A spus ridicandu-se de pe scaun.
-Zayn!
-Trebuie sa mergi! A spus nervos prinzandu-mi inchieietura.
-Zayn,sunt bine!
-Nu,acum mergem! Zayn ma trase afara din bucatarie,isi luase hanoracul din cuierul de pe hol apoi a descuiat usa pentru a iesi.
-Zayn! Am spus incercand sa ma eliberez din stransoarea lui puternica.
Nu ma asculta,a iesit din casa apoi a incuiat usa si s-a indreptat spre masina grabit. M-a ajutat sa intru in masina,am vazut cum strangea nervos volanul. Nu spuneam nimic, nu voiam sa merg la doctor,voi fii bine insa nimeni nu intelege.
-Imi pare rau...iti vreau doar binele. A spus atingandu-mi mana stanga.
-De ce nu vreti sa intelegeti ca voi fi bine? Am spus vizibil nervoasa.
-Noi te vedem..tu nu te vezi cum te vedem noi.
-Ba da Zayn,am vazut cum arat,am vazut ca am slabit!
-Doctorul te va ajuta..
-Cum spui tu.. Am spus ferindu-ma de privirea lui.
Eram in fata spitalului,am mai fost aici,mi se parea un loc cunoscut.
Am intrat in spital de mana cu Zayn,lumea se uita ciudat la noi,la mine. M-am asezat pe un scaun iar Zayn s-a dus sa intrebe o asistenta unde ma poate duce.
Zayn se intoarse la mine,m-a luat de mana apoi ne-am indreptat spre un cabinet,un doctor inalt,brunet,serios dar totusi tanar ne primi zambin usor.

-Din perspectiva lui Zayn-
Doctorul o consulta pe Maria,o vedeam asa mica si slabita,nu stiam ce se intampla cu ea. Din cand in cand ma mai privea nervoasa,stiam ca nu voia sa vina aici insa trebuia, trebuia sa isi revina iar asta era singura solutie.
Telefonul meu suna facand ca privirile celor doi sa se intoarca la mine,era Louis..nu mai vorbisem de mult cu el dar a trebuit sa ii inchid.
-Cine era? A spus Maria aproape in soapta.
-Louis..
-De ce i-ai inchis?
-Nu pot sa vorbesc cu el aici..
Maria devenii serioasa, acum era mult mai atenta la mine si mai putin la ce ii spune doctorul.
Consultatia lua sfarsit,doctorul ii recomandase niste vitamine si ii spuse ca ar trebui sa manance mai mult.
-Te grabesti? Am spus vazand cum Maria mergea in fata mea grabita.
-Vreau sa ajungem acasa! A spus ea ferindu-se de oamenii din jurul nostru.
-Stai! Am spus luand-o de mana odata ce am iesit din spital.
-Ai de gand sa mergi mai repede?
-Esti bine?
-Zayn,vreau sa ajungem acasa ai vrut sa ma aduci aici...si ei bine m-ai adus,acum vreau sa plecam...sa plecam mai repede!
-Plecam..
Am ajutat-o sa intre in masina apoi am intrat si eu,am pornit masina,o priveam cu coada ochiului. Nu mai spunea nimic, privea cerul desii nu era seara,defapt..privea in gol,se intampla ceva cu ea.

Heei,imi pare rau ca nu am fost activa in ultimele saptamani. Am avut foarte multe teme si sper sa imi cititi in continuare povestea <3 <3.
(stiu ca acest capitol este cam scurt, dupa ce termin cu simularile si cand voi avea mai mult timp liber voi posta un capitol minunat)