I fight for you[Zayn Malik -Fan Fiction]

Capitolul 22

-Din perspectiva Mariei-

Nu puteam credr ca Zayn si Clau sunt insfarsit prieteni,era totul ciudat dar intr-un mod placut, nu imi puteam imagina ca urmeaza sa mergem cu totii la munte,va fi atat de frumos din moment ce baietii se inteleg,eu si Olivia ne bucutam nespus, cu toate astea, nu o puteam uita pe Anna,verisoara lui Zayn,cuvintele ei ramasesera si acum in mintea mea ceea ce ma speria, il putea face pe Zayn sa o asculte si sa uite de mine. Nici nu voiam sa ma gandesc la asta,sa il intalnesc pe Zayn a fost cel mai bun lucru din viata mea,iar daca el va pleca...si viata mea se va sfarsi,nu va mai fi la fel.

Stateam intinsa pe canapeaua din sufragerie privind tavanul,ma gandeam la tot ce mi s-a intamplat,la cum era sa mor,defapt cred ca o facusem deja,iar printr-o minune m-am intors inapoi. Ma simteam o norocoasa, nu stiu cate persoane se intorc din locul acela, cat timp "am dormit",am visat ca eram pe o campie,o campie verde unde soarele imi atingea delicat pielea,oare murisem,oare ce m-a "salvat".

-Hei,la ce te gandesti?

Zayn isi lipise buzele de ale mele pentru cateva secunde apoi se aseza langa mine.

-Zayn,ce m-a salvat?

Isi intoarse privirea spre mine,uitandu-se cu ochi mari la mine,stiam ca nu e o intrebare foarte buna si probabil nici nu imi va putea raspunde,poate nu stia raspunsul dar m-am simtit eliberata dupa ce am spus-o.

-Nu stiu,eu vorbeam in fiecare zi cu tine chiar daca medicii spuneau ca nu mai ai sanse,eu am continuat,am continuat sa te tin de mana in fiecare minut si sa nu iti dau drumul,nu te-am lasat deloc singura,am dormit le scaunul de langa patul tau atata timp cat tu "ai dormit".

-Cum te-ai imprietenit cu Clau? Aici trebuia sa imi rasunda,nu aveam de gand sa ma duc la Clau sa il intreb,voiam sa aud toata povestea de la Zayn.

-Cand a venit in tara,te-a sunat,nu voiam sa raspund dar nu stiu nici acum de ce am facut-o,i-am spus ce ai patit si a venit repede la spital,asa a stat cu mine in fiecare zi si vorbeam despre tine. Nici unul din noi nu ne puteam imagina cum ar fi sa nu mai...fi. Am stat langa tine,amandoi,zilnic,fiecare minut,fiecare secunda o petreceam alaturi de tine,el insa seara se ducea la hote,nu avea nici un motiv sa se chinuie sa doarma pe un scaun,sunteti doar prieteni,insa eu,aveam toate motivele din lume sa stau alaturi de tine,asistentele veneau una dupa alta spunandu-mi ca ar fi bine sa merg acasa sa mananc ceva,dar nu te puteam lasa, te lasam singura doar 2 ore pe zi,cat veneam acasa sa imi fac un dus si sa imi schimb hainele.

-Zayn...

Ochii mei erau umezi,nu puteam sa cred ca a facut toate astea,toate lucrurile astea pentru mine,nu credeam ca ma iubeste atat de mult.

Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau si l-am strans cu putere, era atat de grijuliu si iubitor,ma facea fericita si asta era tot conta.

-Hei,maine plecam la munte.Imi spuse Olivia tipand de fericire la telefon.

-Veniti cu noi,nu? Cu masina lui Zayn..
-Nuu,si Clau conduce,are si el masina.
-De cand are Clau masina? am intrebat mirata.

-De cand a venit in tara...dar tu...

Nu am lasat-o sa spuna continuarea,i-am spus ca trebuie sa fac bagajele, valiza mea era deja pregatita,mai trebuia sa pun niste haine groase dar urma sa le iau de acasa de la mine.

-Zaaayn! Am strigat eu catre Zayn care era in sufragerie. L-am asteptat cateva secunde apoi usa dormitorului se deschise mai mult.

-Da? a spus el zambind. Zambetul acela care facea ca flututasii din stomacul meu sa isi faca imediat simtita prezenta.