Rainbow in black and white

Capitolul 8

9 decembrie 2011
    Acea seară de decembrie îi găsi pe Theodore şi Katherine pe o bancă în parc, admirând miile de luminițe ce împodobeau centrul oraşului.

     ― Crezi în Moş Crăciun? întrebă el jucăuş.

     ― Bineînțeles, nu fi absurd!

     ― Atunci, ce vrei să îți aducă anul acesta? îşi intră rapid Theodore în rol.

     ― Cred că mi-a uitat adresa, sau poate că hornul nostru e prea îngust, sau poate că nu am fost un copil cuminte, pentru că nu şi-a făcut apariția de ani buni. Dar tu, Theo, ce îți doreşti de la Moş Crăciun?

      ― Vreau ca prietena mea să fie fericită. Nu cer mult, nu-i aşa? Ce zici, îl scuteşti tu pe Moşul de treaba asta, ca eu să îmi pun o altă dorință?

       Katherine îi zâmbi slab şi ridică din umeri. Oare cât să o fi costat măcar puțină fericire?

    ― Ştii, astăzi când am ieşit de la ore m-am întâlnit cu Arthur. M-a invitat la un ceai .

     Theodore se crispă.

     ― Şi ai acceptat?

     ― Da, de ce nu aş fi făcut-o? Am stat aproape o oră la poveşti, era o atmosferă foarte plăcută în cafenea. Luminițe, miros de brad, de scorțişoară şi de portocale... A fost drăguț din partea lui să mă invite.

      Fără să conştientizeze motivul, pe Theodore îl cuprinse un val de gelozie la auzul acelor cuvinte. Şi cine mai e şi acest Arthur de îndrăzneşte să o invite la un ceai? Oricine ar fi, cu siguranță nu e de nasul dragei lui Kath, îşi spuse.

     ― Şi acum vă vedeți? Vreau să spun... Sunteți împreună?

     ― Nu fi caraghios! Nu aş fi decât cu cineva de care sunt îndrăgostită în totalitate, iar dacă aş fi, tu ai fi primul care ar afla. Deci nu ai de ce să îți faci griji.

     ― Griji? Nu îmi fac griji. De ce mi-aş face griji?

     ― Nu ştiu. Aşa a părut, spunse şi îl sărută rapid pe obraz.

     Theodore o privi preț de câteva secunde, apoi observă că părul ei era împodobit de zeci de fulgi imaculați gata să se topească. Fie din cauza producerii prea rapide a evenimentului, fie din cauza pierderii noțiunii timpului, abia atunci realizaseră spectacolul steluțelor argintii ce dansau prin întuneric.

    ― Să intrăm într-o cafenea, propuse Kath.

     El o urmă în tăcere până la uşa localului care se deschise cu clinchet de clopoției, iar un val de căldură le inundă rapid simțurile. Un brad înalt până aproape de tavan tronă în mijlocul încăperii, înconjurat de zeci de mese printre care mişunau oameni îmbrăcați în pulovere groase. După ce găsiră un loc liber, îşi comandară două căni de ciocolată caldă, iar Theodore spulberă tăcerea:

    ― Deci aici ai fost şi cu acel Arthur?

    ― Nu înțeleg de ce tot insişti pe tema asta. Să ştii că nu sunt chiar atât de antisocială încât să refuz o invitație politicoasă. Da, tu eşti prietenul meu de suflet, însă cred că am dreptul să cunosc şi alte persoane, nu crezi?

    ― Scuze, nu am dreptul să îți reproşez nimic. Am avut doar o zi proastă. Mă gândeam doar că dacă vei avea un iubit vei cam uita de mine.