Rainbow in black and white

Capitolul 11

15 decembrie 2011
        Valurile nemiloase se izbeau cu putere de țărmul pustiu, împrăştiind un ecou mistuitor printre stâncile reci. Briza mării îi purta lui Katherine şuvițele arămii peste umerii acoperiți de o eşarfă groasă, în care era imprimat un vag parfum de toamnă şi ploaie. Theodore se apropie de faleză, apoi aruncă o scoică în abisul de un albastru ca de cerneală, înghițită imediat de necruțătoarele valuri.

          ― Ți-am mai spus vreodată cât de mult iubesc marea? o întrebă el, fară să îşi mute privirea de la linia orizontului.

         ― Nu mi-ai spus-o, dar am putut deduce din faptul că m-ai adus la şase dimineața pe plajă ca să văd răsăritul, îi replică Katherine, zâmbind cu gândul la gestul prietenului ei.

         ― Dar recunoaşte că priveliştea este uluitoare! Nu crezi că oamenii ar trebui să se comporte precum marea şi soarele?

         ― Ce vrei să spui? ceru Kath mai multe explicații, fixându-l din ochi.

         ― În fiecare dimineață soarele sărută marea, iar în ciuda distanței străbătute, acesta mereu se întoarce la ea.

        ― Dar soarele pleacă pentru a săruta şi alte mări.

        Preț de câteva clipe se aşernu liniştea, dar Katherine o spulberă imediat.

        ― Ce tragic pentru lună! Este martora acestor întâmplări, dar mereu va suferi în taină pentru singurătatea sa. Cine ştie, poate luna este îndrăgostită de mare. De aceea şi mareea. Fluxul şi refluxul răpesc tot ce le stă în cale pentru a răzbuna luna, dând vina pe mare. Ofrande ale suferinței sale.

        ― Dar luna are deja un cer plin de stele!

        ― Oh, dragul meu... Degeaba ai toate stelele din Univers, dacă nu ai ceea ce îți doreşti cu adevărat.

15 decembrie 2016
        Cei doi aleargă ca nişte copii dedesubtul tunelului de luminițe, împrăştiind zăpada imaculată cu ghetele pregătite pentru frigul năprasnic. Trupul ei zvelt pare atât de firav sub paltonul strâns în talie, evidențiându-i silueta. Erau la fel de sprinteni şi entuziasmați precum nişte preşcolari, sărind după fulgi şi admirându-i înainte de a se topi.

        ― Uite ce model deosebit are acesta! îi arată Theodore unul care s-a stabilit pe mănuşa lui, iar ea chicoteşte.

        Introduce două fise în automat, iar când aparatul indică din nou culoarea verde îi înmânează paharul cu ciocolată caldă, cuprinzându-l cu ambele mâini. În timp ce ea soarbe din băutura cu iz de Crăciun, Theodore o admiră spunându-şi în minte "Cât sunt de norocos! O iubesc!"

*

        ― Oh, Kath! Cât eşti de obosită! îi spune Eleanor, privindu-i chipul încercănat, pe care poate descifra o tristețe nemărginită.

        ― Sunt bine, am lucrat până târziu ieri. Pentru a atinge succesul trebuie să faci sacrificii, răspunde Katherine, afişând un zâmbet amar.

      ― Nu trebuie să îi permiți programului încărcat să îți fure fericirea!

      ― Care fericire? replică ea, iar Eleanor se încruntă. Bine, bine! Sunt fericită! Zâmbesc, vezi?

     ― Nici dacă nu te-aş cunoaşte nu m-ai putea păcăli. Kath, ceva nu e în ordine cu tine de la o vreme. Aş spune că de atunci când a venit acel Theodore să te caute.

      Ea tresare la auzul numelui, apoi îşi scutură capul.

      ― El nu are nicio legătură. Existența lui nu îmi afectează viața cu nimic. Singurul aspect legat de el care mă interesează este familia lui minunată. Datorită lui Stephanie în curând o să îmi public cartea! Şi Lucas este un om deosebit, cei doi sunt un adevărat model de iubire! Oh, şi Elenne. Nu am cunoscut o femeie asemenea ei! O singură discuție cu ea este sursa unei doze bune de energie pozitivă!

       ― Îl iubeşti.

        Katherine ezită.

         ― Cum ți-a trecut aşa ceva prin cap? E ridicol! Are iubită şi mă bucur pentru el. Îmi doresc să fie fericit, e o persoană minunată.

       ― Da, îți doreşti să fie fericit. Dar îți doreşti să fie fericit cu tine.

      ― Ar fi cazul să mă retrag. E târziu.

        Katherine se ridică, dar Eleanor o prinde de braț, iar aceasta se prăbuşeşte resemnată pe canapea.

     ― Sunt momente în care realizezi că nu eşti atât de importantă pentru anumite persoane pe cât considerai. Te credeai luna, dar erai doar o stea. Nu am înțeles niciodată de ce oamenii fac promisiuni dacă sunt conştienți că nu le pot respecta. De ce să încarci sufletul unui om cu speranțe deşarte?

       ― El ce ți-a promis?

       ― Că voi fi fericită.

*

        Theodore o cuprinde într-o îmbrățişare tandră, ridicând-o cu câțiva centimetri deasupra solului. Atmosfera de Crăciun pluteşte în aer, iar fiecare om parcă ar face parte dintr-un decor extrem de special. Nu înțelege de ce Katherine zicea mereu că oamenii sunt trişti, asta nu este posibil. Oh, Kath...

      ― La ce te gândeşti atât de profund? îi este întreruptă meditația.

      ― La nimic.

      ― Sau mai bine spun la cine te gândeşti.

      ― Cum m-aş putea gândi la altcineva când tot ce îmi trebuie este lângă mine?

      ― Te iubesc, şopteşte ea.

      ― Şi eu te iubesc, Julie. Şi eu te iubesc...