Totally Dominated ->Yaoi

Capitolul 2

!Note: Yuri= crin

In imagine este Dant... e bun, asa-i? :3

--------------------------------------------------------------------------------------

Şi-a coborât mâna dreaptă pe spatele meu, ajungând la curea, urmărind-o cu degetele până când ajunge în partea din faţă, deschizând-o uşor, apoi aruncând-o undeva pe podea.
-Stai! Ce dracu’ crezi că faci?! am strigat eu, speriat, simţindu-i mâna strângându-mă uşor de acea zona ascunsă în pantaloni.
-Nu am fost de acord că ai să fii al meu dacă nu îmi scapi? doar nu credeai că am să te ţin ostatic, mi-a spus el, aproape râzând.
-Ce?! Nu poţi să faci asta!
Nici nu a mai rostit vreun cuvânt, şi în schimb mâna lui s-a întors pe spatele meu, trăgând pantalonii jos de pe mine, deodată cu boxerii. Atunci puteam spune cu siguranţă că aveam motive de panicare. Nenorocitul avea să facă din mine ceea ce voia! Am mai strigat o data să se oprească, şi am încercat să scap, în zadar…
-Ce?Acum ai de gând să te zbaţi ca o fetiţă? m-a întrebat el, stând aplecat spre urechea mea stânga.
-Dar nici nu voi sta ca una!
-Ei bine, sper că îi vei putea explica amicului tău care are pistolul la tâmplă de ce nu l-ai putut salva de la moarte…
-Ăsta e şantaj!
-Da, exact asta e.
Mâna lui era pe fesele mele, iar degetul mijlociu între ele, coborând până când a ajuns la acel loc, pe care apăsa, intrând lent. Cu siguranţă aveam o expresie îngrijorata, iar inima a început să să îmi bată mult mai repede. Eram speriat, întreg trupul îmi era încordat, şi începusem să tremur uşor.
-Să înţeleg că locul ăsta nu e folosit… Am onoarea de a fi primul care va vedea acest crin înflorind, a rostit el, având din nou acel rânjet pe buze, sărutându-mi apoi gâtul, într-un anumit mod, care îmi dădea fiori pe şira spinării… A continuat aşa, până când trupul mi se încălzea treptat, dar sigur. Începuse a-şi mişcă acel deget care se afla în interiorul meu. Nu durea, însă nici nu mă simţeam bine. Cu mâna stânga mi-a ridicat bluza, strecurându-se pe sub ea, pentru a ajunge la pieptul meu, trecându-şi degetele peste sfârcurile mele, care încetul cu încetul se întăreau. Atingerea lui era blândă, însă nu şi-a ales nici modul, nici locul, nici persoana potrivită pentru lucrul acela!
-Nu! Stai! Ah… Doare! m-am plâns eu, de îndată ce am simţit un al doilea deget intrând încet, alături de celălalt. Durerea era suportabilă, însă tot durere rămâne.
Nu părea a băga în seamă ceea ce eu spuneam, şi a început să le mişte… iar la un moment dat, un val de căldură mi-a trecut prin corp, făcându-mă să scot un geamăt de plăcere. Ce făcuse…?
-Bingo. Am atins locul bun? a întrebat el, pe un ton şoptit.
-Ce… Despre ce vorbeşti? Începusem deja să respir mai greu…
-Despre asta, a răspuns el, mişcându-şi din nou degetele în acel loc, reuşind să mă facă să mai scap un geamăt. Îmi simţeam obrajii înfierbântaţi, ca niciodată. Îmi era ruşine de faptul că eu scoteam asemenea sunete înjositoare din cauza altui bărbat, care pe deasupra a reuşit să mă excite extraordinar de mult…
-Nu mai… Nu mai vreau! Opreşte-te! i-am cerut eu, privindu-l peste umăr.
-Nu mai vrei? Atunci ce vei face cu asta? m-a întrebat, prinzând în mâna stângă membrul meu în erecţie.Hmm… Cred ca mai mult de un minut nici nu mai rezişti, adaugă pe urmă pe un ton mulţumit.
Am vrut să-i spun că nu e adevărat, însă mi-am înghiţit cuvintele când în mod repetat m-a obligat să scot alte sunete, pe care încercam degeaba să le ascund. Transpiram şi eram într-un timp atât de scurt pe cale să ejaculez, ceea ce s-a şi întâmplat, îndemnându-mi un geamăt lung să se facă auzit în întreaga încăpere.
Dar acela era doar începutul… Imediat după, am simţit în locul acela dintre fese, ceva mult mai gros, presand asupra micului spaţiu, reuşind să mă facă să tresar speriat.
-Nu! Nu poţi! Iisuse! Aşa ceva nu intră în mine în niciun caz! Strig eu, însă aproape fără putere în glas.
“Nici măcar nu mă ascultă… Omul ăsta e un tiran!” am gândit eu, după care îl auzisem cum îmi spunea să mă relaxez. Credeam că e tâmpit! Cum?! Când ştiam ce avea să între în mine! L-am înjurat în gând de două ori, însă n-am mai avut timp şi pentru a treia oară, deoarece am simţit o durere îngrozitoare în partea de jos a corpului, care îmi furase orice altă idee . Am scos un scâncet lung urmat apoi de un “Nu”, care însă nu a fost luat în seamă. Înainta lent înăuntrul meu, devenind şi mai dureros… simţeam că aveam să mă despic în două. Mi s-au umezit ochii, trupul începuse a-mi tremura tare şi incontrolabil, şi gemeam de durere, pe măsură ce el îşi continua drumul.
-Vezi? A intrat… toată, mi-a spus brunetul aplecându-se spre mine.
-Eşti o bestie! am rostit eu abia ţinându-mi lacrimile în frâu.
-Poate sunt. Dar chiar nu ai vrea să vezi acum felul în care mă comport ca o bestie adevărată.
A început să se mişte, însă deşi lent, îmi provoca aceeaşi durere, care mă făcea să scot scâncete lungi. Mâinile lui s-au îndreptat spre pieptul meu, ridicându-mă de pe biroul de culoarea alunei, lipindu-mi spatele de pieptul lui. Am scăpat două lacrimi, care au fost apoi urmate de altele, ce mi se prelingeau pe obraji până pe gât, pierzându-se apoi în materialul bluzei mele negre.
-Dragul de tine… Tremuri tot, a spus el, având buzele aproape de gâtul meu şi simţindu-mi vibraţiile trupului. Însă nu părea afectat de asta în mod negativ, ci dimpotrivă, parcă îi plăcea la nebunie. Îmi săruta gâtul, urcând spre ureche, muşcându-mă de pavilion, însă tot ce mai puteam simţi atunci era pură durere…
Nu mai aveam puterea, nici cheful de a mai scoate vreun cuvânt. Iar el, observând acest lucru, îşi ia una din mâini de pe pieptul meu, coborând spre spate, pentru a desface cravata cu care îmi imobilizase mâinile. Deşi îmi erau eliberate, nu mai puteam face absolut nimic în privinţa lui. Era inutil să încerc, pentru ca îmi lipsea puterea. Practic, eram ca o păpuşă în mâinile lui, din care putea să facă tot ceea ce voia.
Abia mă mai ţineam pe picioare, iar el m-a aşezat pe suprafaţa de lemn, întinzându-mă pe ea, pentu a continuă ceea ce a început. De îndată ce mi-a aşezat picioarele pe antebraţele sale, şi m-a pătruns din nou, durerea a devenit arzătoare, iar lacrimile mele nu aveau niciun motiv pentru care s-ar fi oprit. Era pentru prima data când mă simţeam atât de jalnic.
Mi-a dat jos şi bluza, şi îmi săruta pieptul urcând spre gât, trecându-şi apoi buzele peste lacrimile de pe obrajii mei.
-Probabil că asta o să doară, mi-a şoptit el, îndreptându-se spre urechea mea, moment în care eu m-am agăţat de umerii săi, sau mai precis de cămaşa sa, afundându-mi chipul în materialul alb. Mişcările îi deveneau mult mai rapide, încât am strigat din cauza durerii care îmi era provocată. În ritmul lui alert, am auzit un geamăt scurt care a fost apoi urmat de altul lung scăpat în momentul în care s-a eliberat înăuntrul meu.
Chiar dacă nu mai eram conectaţi, nu îi dădeam drumul cămăşii, deoarece continuam să plâng. Lacrimile încă nu voiau să mi se oprească, deşi ştiam ca totul s-a treminat. Am mai suspinat de două ori, apoi îmi luasem mâinile de pe el, aşezându-mi-le pe ochi.
-Ai fost perfect, a spus bărbatul, sărutându-mă pe frunte.
-Du-te dracului… Sper să mori! am rostit imediat, înghiţind în sec.
El s-a aşezat pe scaunul de la birou, după ce şi-a încheiat pantalonii, aşteptând probabil o reacţie de a mea. Şi da! am reacţionat. M-am ridicat de pe suprafaţa de lemn, însă încet, încă stând sprijinit. Eram ameţit şi lipsit de putere. M-am aplecat după hainele pe care le-am îmbrăcat lent, apoi mi-am luat cureaua în mână.
-Data viitoare va fi mai bine, mi-a spus el, afinsand din nou acel rânjet.
-Mai bine mor decât să mai fie o “data viitoare”! M-am răstit eu cu ultimele puteri, deschizând uşa, îndreptându-mă apoi încet spre lift. Am luat un taxi, şi de cum am ajuns la blocul meu, am urcat tot cu liful, intrând apoi în apartament. Am încuiat uşa în urma mea, apoi cu aceeaşi paşi lenţi m-am îndreptat spre cameră, unde m-am trântit pe patul meu moale… simţeam nevoia de a dormi… Am fost complet extenuat.