Totally Dominated ->Yaoi

Capitolul 8

Stăteam aruncat pe fotoliu când am auzit ciocănitul enervant în uşă care aparţinea cu siguranţă lui Takashi. Am urlat să între, prea leneş şi obosit să mă ridic, iar pe urmă am auzit uşa trântindu-se de perete, reuşind să mă facă să tresar. L-am văzut intrând cu braţul stâng plin de lucrurile pe care i le-am cerut. Am zâmbit amuzat, însă chiar şi aşa nu m-am încumetat să mă ridic în picioare.

-Doar pune-i de mâncare pisicii, şi ai putea să-mi faci ceva şi mie, am spus eu, pleoştindu-mă acolo pe fotoliu.

Văzând ghemotocul de blană, a lăsat toate produsele pe jos, începând să scoată nişte sunete de copil, intrând în starea de “vreau să mă joc!”. Da, ciudat pentru un tip de aproape douăzeci şi cinci de ani… Dar cine sunt să vorbesc, când eu o iau razna văzând asemenea fiinţe adorabile?

El şi-a ridicat privirea spre mine, în timp ce ţinea ghemotocul în braţe, apoi m-a privit printre gene.

-Deci chiar ai zgarda aia? Întrebă el, apropiindu-se. Arată foarte pervers pe tine, adaugă apoi râzând.

-Ţi-am spus de ea când vorbeam la telefon, boule!

-Oh, eşti foarte agitat. Cred că mai bine ar fi stat bărbatul ăla cu tine… a rostit Takashi, moment în care s-a auzit soneria de la uşă, iar el s-a dus să vadă cine e, privind pe vizor.

-Vorbind de lup…

-Poftim?! Nu poate fii el! Adică el m-a adus acasă şi a plecat!

-Ei bine, atunci, cine poartă costum gri, cămaşă desfăcută la trei nasturi, şi fără cravată? m-a întrebat el, descriind îmbrăcămintea exactă a lui Dante.

Fiind mai tâmpit din naştere, acesta a deschis uşa, permiţându-i duşmanului să intre.

Brunetul ridicase o sprânceana la vederea amicului meu, pe urmă îşi îndreptă privirea spre mine. M-am aşezat decent pe fotoliu, nevrând să par slăbit în faţa lui.

-Ţi-ai uitat poşeta, domnişoară, a spus el, rânjind ca de obicei, înmânând obiectul amicului meu.

-Ar trebui să rămâi tu aici în locul meu, rostise Takashi printre dinţi, punându-şi mâinile în sân.

-Poftim?! Am tresărit eu, încruntându-mă.

-Îmi pare rău Yuri, dar te-ai obijnuit să îmi vorbeşti ca unei slugi. Nu cred că sunt antrenat pentru asta, şi am impresia că Dante ar avea mai multă autoritate asupra ta.

-Glumeşti, nu? Ai tâmpit? Te-a lovit trenul, ce dracu’ ai?! Nimeni nu are autoritate asupra mea, iar eu vorbesc şi mă port cum vreau!

-Atunci aşa să faci. Am plecat!

Spunând aceste cuvinte, a înmânat pisica brunetului, lasand genata undeva pe jos, a deschis uşă, ieşind nervos, şi trântind-o apoi în urmă lui, de parcă era prietena mea cu ifose. Mi-am dat ochii peste cap, apoi mi-am luat o ţigară din pachetul de pe măsuţa din faţa fotoliului. Poate că eu nu am înţeles care era problema lui Takashi, însă Dante părea să îl fi înţeles.

-Văd că îţi place să-l ai ca servitor pe prietenul tău, hm? Cred că toată viaţa i-ai vorbit aşa, până acum, în momentul în care ai pus ultima picătură în pahar.

-Ce te bagi şi tu ca musca în curu’ calului?! Nu cred că mă port cu el ca un servitor, şi e tâmpit că te-a lăsat să intri! M-am răstit eu, după ce mi-am aprins ţigarea.

-M-a lăsat, pentru că el crede că îţi e teamă de mine. Poate vrea să te “educ”, a spus el aproape râzând, încrucişându-şi braţele.