Totally Dominated ->Yaoi

Capitolul 11

Terminasem lucrul în local, şi, desigur, am aflat unele lucruri despre câteva persoane importante care mai dădeau o raită pe acolo. Aveau să îmi folosească, deoarece domnul Kitami îmi dăduse acea misiune, iar eu am dus-o la capăt.

Au trecut zece zile de când nu am mai dat ochii cu Dante, şi probabil trebuia să mă bucur, însă telefonul pe care îl primisem în acea după masă, îmi şterse orice urmă de fericire.

-Vreau să faci odată rost de documentele alea! Jones e un advesar puternic, iar firma lui de transport o poate doborî pe a mea în scurt timp! Vreau să-mi aduci actele!

Vocea din telefonul pe care îl ţineam eu la ureche cu mâna mea transpirata, aparţinea cu siguranţă domnului Kitami, şi nu părea deloc bucuros de faptul că îmi vorbea, chiar dacă toate informaţiile pe care i le dădusem înainte cu cinci minute aveau să îl ajute în alte privinţe la fel de importante.

-Da, domnule… am rostit eu răguşit, ştiind că trebuia să mă întâlnesc din nou cu Dante. Am înţeles! voi face tot ceea ce este necesar, am adăugat pe urmă, trântindu-mă pe canapea după ce conversaţia s-a încheiat.

Am oftat şi mi-am lăsat capul pe spate, apoi mi-am pus mâinile pe ochi.

-Ahh, zece zile! Zece zile în care am stat încordat numai la gândul că aş putea da peste el din greşeală! Şi totuşi, eram relaxat când nu îl vedeam nicăieri! Acum trebuie să îl caut şi să-i cer documentele eu însumi, pentru că nu am altă alternativă!

Monologul meu şuierat printre dinţi, a fost încheiat cu aprinderea unei ţigări şi imediat m-am ridicat de pe canapea, înjurând în şoaptă. Am verificat dacă Shiro avea destulă mâncare în castronul lui, l-am mângâiat, odată ce a venit la picioarele mele, pe urmă am ieşit în grabă pe uşa apartamentului. Pe drum îmi amintisem că mi-am uitat căsca, însă nu mă mai interesa, şi m-am urcat direct pe motor, pornindu-l în grabă.

Parcă am ajuns atunci atat de repede la casa lui Dante, încât nici nu am mai avut dreptul la un gând în plus. Mi-am aranjat părul ciufulit din cauza vitezei cu care am condus, apoi, fără ca măcar să bat la uşa casei, am intrat neinvitat. Am cercetat silenţios parterul, însă cum nu am găsit pe nimeni, am urcat scările, mergând spre camera lui.

Ajungând mai aproape, am auzit nişte sunete, care cu siguranţă nu îi aparţineau lui Dante, ci unui băiat …

-Da! acolo… Ah, Dumnezeule, da!

Acele cuvinte sparte păreau a aparţine unei persoane duse în extaz, şi îmi imaginam cum acel băiat stătea acolo sub Dante, agăţat de el, murind de plăcere…

Am scuturat din cap când ideile mele tâmpite şi-au făcut apariţia, apoi am intrat în camera aceea fără pic de jenă. Se părea ca i-am întrerupt lui Dante o partidă de sex aparent incitantă. Stăteau amândoi de-a latul patului, şi nu de-a lungul cum ar fi fost probabil normal. Dar ce pretenţii aş fi putut avea de la o persoană ca el? Băiatul de sub brunet, mă privea cu ochii lui albaştri în timp ce părul lui blond, lung până la umeri, îi era răvăşit pe aşternutul patului. Erau acoperiţi de o pătură, care stătea să cadă, iar Dante de cum mă văzuse ridicase o sprânceană, întrebător.

-Am venit să îmi dai documentele! Dacă nu ţi-e frică de ceva, atunci nu ar trebui să te deranjeze! am spus eu, aşezându-mi mâinile în sân.

-Dacă ai puţină răbdare până tremin, atunci vorbim.

Am înghiţit în sec, însă nu m-am clintit din locul meu. El s-a împins în băiatul blond, făcându-l să geamă de plăcere, şi să îşi lase capul pe spate, i-a sărutat gâtul, apoi şi-a înteţit mişcările. Cel de sub el se agăţase de gâtul lui cu ambele mâini, însă ochii lui Dante s-au aţintit brusc spre mine ca cei a unei pisici pe un şoricel. Am făcut câţiva paşi spre biroul din dreapta mea, am apucat de spătarul scaunului şi l-am întors în direcţia opusă a celor doi. M-am aşezat acolo, aşteptând să li se termine odată bateriile!