Capitolul 12

5.9K 372 29
                                    

-Aki, lasă-ne singuri, rostise Dante, trăgându-mi chipul mai aproape de al său cu degetul care a prins de zgardă.

-Dar…

-Să n-aud!

Protestul blondului a fost imediat tăiat de către Dante, care îi făcuse un semn cu capul spre uşă.

Bosumflat, băiatul a coborât din pat, luându-şi pe el doar boxerii şi pantalonii, lăsându-şi trupul subţire descoperit în partea de sus. A trecut pe lângă mine, şi am observat că nu era mai înalt, şi totuşi părea mai înaintat în vârstă decât mine. El a ieşit, trântind uşa în urma sa.

-Ştii -începuse Dante- Dacă n-ai fi venit, nu aş fi ejaculat. Mă excită gândul că mă priveai cum facem sex cu o altă persoană, îmi spuse el, privindu-mă în ochi.

-Nu s-ar spune. Păreaţi amândoi foarte… “adânciţi” în actul vostru.

-Încercam să fiu. Dar după cum ai spus tu, chiar a devenit un tunel de metrou. Păcat de el… ar fi fost un amant destul de bun, dar o face pe la toate colţurile de câţiva ani buni.

-Ei şi care-i problema? Faci şi tu rost de un HIV… ştiu şi eu?

-Dacă nu am folosit prezervativul cu tine, nu înseamnă că nu-l folosesc cu alţii. Eu de fapt, mereu am folosit unul…

Înghiţisem pentru a nu-ştiu-câta oară în sec, apoi m-am încruntat, prinzându-l de incherietura mâinii a cărui deget ţinea zgarda din jurul gâtului meu, încercând să îl fac să îi dea drumul.

-Şi acum ce? Ar trebui să mă simt privilegiat? Doar nu te aştepţi să-ţi sar în braţe cum probabil ar face-o tipul ăsta blond. Cât de mult te-ai putea înşela în privinţa mea…

-Da, m-aş putea înşela… Dar niciodată nu am făcut-o.

A apucat de zgardă cu toate degetele şi mă trase cu putere spre el, lipindu-mi trupul de al său. Şi-a coborât cealaltă mână spre şliţul meu, descheiandu-l, apoi aceeaşi mână a dus-o spre spatele meu, strecurând-o prin pantalonii mei, cuprinzând apoi în palmă una din fesele mele.

-Da… Niciodată nu mă înşel, spuse brunetul, lăsându-şi degetul mijlociu să alunece spre locul acela strâmt, penetrandu-l apoi lent.

-Termină! Nu am venit aici pentru aşa ceva! m-am răstit eu, scăpând pe urmă un scâncet, stragand cu mai multă putere de încheietura lui.

Parcă genunchii începeau să mi se lichefieze, odată ce adăugase un al doilea deget, şi corpul îmi tremura uşor din toate încheieturile, făcându-mă să înjur în gând toţi fiorii care îmi treceau pe sub piele.

-În… În niciun caz nu am venit să te acompaniez la o a două partidă! Am spus să mă laşi!

Tocmai când încercam să dau mai multă forţă vorbelor şi faptelor mele, m-am trezit luat pe sus, şi lipit de un perete, stând suspendat, ţinut de braţele puternice ale lui Dante. Picioarele îmi erau pe de-o parte şi de alta a corpului său, şi instinctiv mi-am încolăcit mâinile după gâtul lui, ca măsură de precauţie de când picioarele mele au părăsit podeaua.

-Ce-ar fi să devii un băieţel cuminte şi să nu faci multă gălăgie? Nu ar fi frumos. Aki e convins că m-a satisfăcut îndeajuns.

-De parcă te-ar interesa!

-Ai dreptate, nu mă interesează!

-La fel cum nu mă interesează nici pe mine dacă eşti tu satisfăcut sau nu! Lasă-mă jos! m-am răstit eu, zbătându-mă.

Mişcările mele bruşte nu îl impresionau cu nimic, însă odată ce mi-am arcuit spatele, încercând să îl împing cu ambele mâini de umerii lui goi, a prins cu dinţii de pielea gâtului meu, anunţându-mă fără cuvinte că trebuia să încetez. Am scăpat un icnet de durere, şi mi-am întors capul spre partea înroşita, acoperindu-mi acea zonă a gâtului cu bărbia. Am încercat să îl îndepărtez pe bărbat, însa buzele i-au revenit pe partea cealaltă a gâtului meu, începând să o sărute. Observând că nu aveam să îi permit să facă ceea ce voia, şi-a ridicat capul, rânjind.

-Tare încăpăţânat mai eşti. Nu îţi place să te simţi bine’? Sau după cum am spus… Îţi e frică de asta?

-Da, sunt încăpăţânat! Şi îmi place să mă simt bine, dar în niciun caz cu tine! Şi nu îmi e frică! Pe urmă, repet: Lasă-mă jos!

-În regulă…

Ce puteam spune…? Prostia omului face multe. Într-adevăr, mă lăsase jos. Pe pat! Prinzându-mi încheieturile cu nişte cătuşe pufoase! Cel puţin nu erau roz… erau negre. Printre zecile de înjurături pe care i le adresasem, acesta m-a anunţat că avea să se întoarcă, apoi a ieşit din încăpere. Ştiam că nu era nicio şansă de scăpare, dar cel puţin nu mi se putea spune că nu am încercat. M-am zbătut, am tras, am zguduit, am şi ros… dar nimic nu dădea roade, aşa că până la urmă am rămas cu privirea aţintită spre perete timp de zece minute până când Dante s-a întors.

-Negre… De astea găseşti numai la Sexshop-ul din centru, am spus eu, cercetând cătuşele cu privirea lipsită de ocupaţie.

Dante ridicase suspect o sprânceana, părând puţin şocat.

-Ce?! Crezi că numai tu foloseşti aşa ceva?! l-am întrebat eu, încruntându-mă.

-Nu sunt ale mele. Mie nu îmi plac. Sunt ale lui Aki, şi în final văd şi eu că sunt folositoare la ceva.

-Aaah! Dacă tu crezi că… ai s-o faci cu mine după ce i-ai tras-o tipului ăluia, te înşeli amarnic! Cred că începi să te prosteşti din cauza lui! De fapt, n-ai să faci nimic cu mine! Nici să nu te gândeşti că îmi murdăreşti mie corpul cu duhoarea ăluia!

-Mai că parcă mi-ai fi soţie… Nu mai fii paranoic. N-ai să rămâi cu duhoarea lui, ci cu parfumul meu, iar eu am să rămân cu sentimentul atingerii pielii tale.

Fiind la capătul patului, s-a aplecat înainte spre partea de jos a corpului meu, ridicându-mi cămaşa cu ambele mâini, şi sărutând imediat locurile care se descopereau încetul cu încetul.

-Nu! Ştii ce? Cred că o să refuz să devin un înlocuitor pentru insecta aia blondă! Ia-ţi mâinile de pe mine! m-am răstit eu, începând din nou să mă zbat, lucru care îl făcuse să îşi ridice privirea spre mine.

-Tu nu eşti înlocuitorul nimănui, a rostit el, în timp ce trupul lui se ridica şi înainta peste al meu, până când chipurile ni s-au întâlnit. El a fost înlocuitorul tău.

Tonul lui jos şi serios îmi aducea fiori ce-mi străbăteau şira spinării, şi îmi făcea capul să se învârtă, lăsându-mă fără replici. Chiar dacă aş fi avut ceva de spus, nu mi-a fost permis să îmi exprim ideile, pentru că îmi acoperise buzele cu ale sale în momentul în care mi-am întredeschis gura pentru a lăsa cuvintele să îşi joace rolul.

Totally Dominated ->YaoiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum