Proprietatea diavolului

IX

Leşinasem o singură dată in toata existenta mea de rahat. Ma rugasem de maica-mea, can eram mic si aveam vreo zece ani, sa imi cumpere o punga de chipsuri cu ceva smantana. Ea insista si imi spunea ca imi vor face rau, insa eu eram de alta parere. Pana la urma, maica-mea ceda in fata ochilor mei rugatori si imi cumpara chipsurile. Le-am mancat impreuna, si seara, cand ne intorceam din parc, mi s-a facut rau. Am vomitat si apoi am crezut ca mi-am revenit, dar n-a fost asa. Mi-am pierdut cunostinta pentru cateva secunde si am vazut doar negru in fata ochilor. Nu puteam auzi nimic si nu simteam nimic, eram ca in transa.

La fel a facut si Heather. Si-a deschis, usor, ochii, m-a privit, la inceput mirata, apoi pupilele I s-au marit. Era speriata. Ban u, era mai mult de atat. Era ingrozita si socata, si, la cat de sensibila era, toate astea nu ii faceau deloc bine. A deschis gura sa spuna ceva, darn u a reusit. Ma durea sa o vad asa, iau eu eram singurul vinovat. Eu, tampitul de Chase Reynolds, o bagasem in rahatul asta.

- De ce nu se deschide chestia asta? m-am intrebat, in loc sa-i zic ca imi pare rau, atunci cand incercam sa ii deschid catusele cu un ac. Proasta idée.

Mai bine ma ocupam de rana de la piciorul ei, care inca sangera si imbibase cearceaful in lichidul rosu si vascos. Pe langa rana pe care o avea la picior, biata de ea era plina de vanatai, avea parul incalcit si gura uscata. Mi-era foarte mila de ea si speram sa se faca bine cat mai repede.

- E doar vina mea, am spus, mi-am plecat capul si m-am dus pana in baie. Asteapta-ma putin aici, bine?

Nicio reactie. Ma privea doar cu ochii aia labastri si goi. Ma termina, steam ca nu avea sa mai fie niciodata la fel si ca nu ma putea intelege pentru alegerile pe care le facusem.

M-am intors din baie cu iod, spirt, cateva pansamente, foarfece si plasturi. Daca nun e-am fi bagat in aceasta situatie, mi-as fi inchipuit cum s-ar juca de-a doctorita cu mine. Insa eu eram cel care trebuia sa aiba grija de ea, intr-un fel deloc pervers. Voiam sa o protejez, pentru ca o iubeam mai mult decat pe oricine altcineva.

I-am curatat lui Heather rana cu pansament imbibat in iod. Desi nu o ustura, steam ca tot o doare cand ii apasam incet pe ea. Scancea doar, dar nu zicea nimic. Ma durea inima sa o vad asa si imi venea sa-mi zbor creierii sau sa nu fi existat vreodata.

- Spune ceva, orice, am implorat-o. I-am infasurat pansamentul in jurul gleznei si l-am lipit cu plasturi unde era nevoie.

- Ma doare, mi-a zis, privindu-ma. Ochii ii erau in lacrimi.

M-am asezaqt langa ea, am luat-o in brate usor, cat san u ii ating vanataile, apoi am sarutat-o pe frunte.

- Timpul o sa-ti vindece toate ranile, i-am zis si chiar credeam ca asa va fi, pentru ca ma refeream si la cele suflestesti.

Am constatat, uimit, ca s-a retras din imbratisarea mea. Stiam ca ma ura. Si eu ma uram pentru asta.

- Cred ca ar fi mai bine daca nu mi-ai mai arata gesture de afectiune si, te rog, nu imi mai spune ca ma iubesti, Chase.

Ma enerva. Daca nu mi-ar fi pasat, as fi lasat-o acolo, sa iarda in iad. Dar nu, eu trebuia sa fiu un nenorocit de erou si sa o salvez.

- De ce nu? Toate astea sunt adevarate, am marait. Incercam sa-mi disimulez furia, si, pana sa spuna ea ceva, am schimbat subiectul: Ti-e foame? Merg la KFC.

- Nu, a spus ferm.

- Nu se poate, trebuie sa mananci ceva.

- E fast-food, nu mananc asa ceva!

Ne-am ciorovait asa pan ace m-a convins sa ii cumpar o salata cu pui la gratar. Am mers pe jos pana la cel mai apropiat mall, nu inainte de a-i lasa lui Heather telefonul si numarul meu ca sa ma poata suna in caz de orice. Si, mergand, ma puteam gandi cum sa ii explic toata povestea cu diavolul in care ma bagasem.