Proprietatea diavolului

XII

Se spune că, atunci când mori, îți vezi întreaga viață în fața ochilor. Chestia asta nu are cum să fie adevărată, pentru că eu am fost în lumea de dincolo, în lumea morților. După ce am fost strangulat de mâinile invizibile, până am făcut stop cardio-respirator, mi s-au oprit toate funcțiile vitale, însă nu eram într-adevăr mort. De fapt, un demon nu poate muri prin strangulare. Totuşi, nu puteam respira şi nici nu puteam auzi ce se întâmpla în jurul meu. Dar simțeam. Simțeam că eram înconjurat de foarte multe trupuri transparente, care pluteau în întuneric, fără sens. Alea erau sufletele morților prinşi în purgatoriu, locul dintre rai şi iad. Locul ăsta era ceva care nu era nici bun, nici rău. Era zona aceea în care spiritele zăboveau câtva timp, unele câteva zile, altele câțiva ani, până să-şi găsească locul pentru totdeauna: iadul sau raiul. O fantomă din purgatoriu mă atacase şi pe mine. Altair avusese dreptate: ea nu avea legătură cu moartea Nirvanei şi nici cu acest atac. Însă nu ştiam de ce voiau să mă omoare.
Am înviat, practic, datorită lui Heather. Ea a renunțat să se mai lupte fizic cu fantoma. În schimb, pentru că era o persoană credincioasă, s-a aşezat în genunchi şi şi-a împreunat palmele în semn de rugăciune. A spus ,, Tatăl nostru", cu atâta disperare de a mă salva, încât a reuşit s-o facă. Pentru moment, spiritul fu îndepărtat.

Ea îmi făcu respirație gură la gură, iar eu mi-am recăpătat, încet, simțurile. Eram din nou vulnerabil în fața ei, dar jur că asta nu mai conta. Îi datoram viața.

Am îmbrățişat-o strâns la piept. O simțeam cum tremură ca o piftie. Am mângâiat-o calm pe părul lung ca s-o liniştesc.

- Oh, Doamne, oh, Doamne, ce-a fost asta?! strigă ea, printre sughițuri de plâns.

-Te rog, linişteşte-te, iubire, am rugat-o, coborându-mi vocea la cel mai scăzut nivel.

Heather era în stare de şoc. Am întors-o cu fața înspre mine, ca să o pot privi în ochi. Avea buzele roşii crăpate şi ochii mari şi extrem de umezi. Întreaga ei față era roşie de la plâns. După ce că avea problemele ei, îşi mai făcea griji şi pentru mine.
Surprinzător, pe mine nu mă şoca chestia asta. Eram calm.

- Inspiră adânc şi inspiră, haide, am încurajat-o. Ea mă ascultă. Aşa, bine. O să fie bine şi-ți promit, Heather, că n-o să te mai implic în asta.

- Cum să fie bine, Chase? mă întrebă. Cel puțin, nu mai era aşa speriată. Era să mori sugrumat!

Am tras-o mai aproape de mine. Trupurile noastre erau unul singur şi ea mă completa atât de bine... Nu mai puteam vedea pe nimeni care să mi se potrivească atât de bine şi pe care să o iubesc aşa de mult. Iar faptul că eram amândoi lisiți de haine mă aprindea şi mai mult.

De data asta, luă ea inițiativa, sărutându-mi buzele apăsat. Era delicioasă şi, pentru a mă bucura şi mai mult de savoarea buzelor ei, mi-am trecut limba peste ele, apoi ea şi le-a deschis, firav. Limba mea a pătruns în gura ei, iar limba ei se lupta cu a mea, într-un joc al dorinței şi al pasiunii. Nu-mi venea să cred că mă voia atât de tare. Am prins-o de fund în timp ce continuam să ne sărutăm, iar mâinile mele i-au mângâiat pielea fină, ca petalele unui trandafir. I-am cuprins un sân cu o mână, masându-l şi făcând-o să geamă de plăcere. M-am desprins din sărut, şi i-am zis:

- Deschide ochii.

A făcut ce i-am cerut, însă îi era cam greu să-şi țină ochii deschişi în timp ce degetele mele erau înăuntrul ei, jucându-se cu moliciunea ei umedă. Se ținea strâns de mine cu o mână, îşi ținea capul pe spate şi elibera gemete senzuale şi adorabile. Se unduia perfect, permițându-mi să ajung la clitoris şi să o duc pe culmile plăcerii.

- Chase, lasă-mă, te rog, să-mi închid ochii. Aşa simt mai intens totul, mă imploră ea.

M-am oprit, scoțându-mi degetele din ea. I-am dat să mi le sugă, iar ea le-a supt ca pe o acadea, privindu-mă pervers.