Proprietatea diavolului

XIV

Încercam să mă bucur de faptul că primăvara îşi reintra în drepturi, stând în spatele cafenelei în scurta pauză de țigară pe care o aveam. Stăteam cu doi colegi de-ai mei şi inspiram fumul cancerigen, în timp ce priveam un alt angajat care căra o cutie cu lapte. Nu mi-a mai fost atât de milă de el când a trebuit să mă întorc şi eu în cafenea. Am stins țigara în scrumieră şi m-am dus înăuntru.

Sarcina mea era să prepar băuturile clienților adormiți care treceau pe la tejghea. O colegă le prelua comanda şi încasa banii, iar eu îi serveam, cam ca la Starbucks. Oamenii care treceau pe-acolo, erau, în marea lor majoritate, hipsteri, care  nu voiau să fie văzuți în cafenele extrem de comerciale. În fine, era dimineața devreme şi era destul de aglomerat. Trebuia să mă mişc repede. Eram atent la persoanele şi la băuturile pe care trebuia să le servesc, dar nu mă holbam. Dar am scăpat pe jos un pahar, fiindcă mă fripsesem cu cafea.

- Băga-mi-aş! am injurat.

Am rămas stană de piatră când am văzut o femeie bătrână, mică de statură, care aştepta la coadă şi mă fixa cu privirea. Simțeam cum ochii ei verzi, oribili, mă sfredelesc, exact ca o maşină de găurit. Poate că era doar imaginația mea, pentru că baba era acoperită de o pelerină neagră şi îşi ținea capul aplecat.

- Ar trebui să ai mai multă grijă de tine, Chase, mi-a zis aceasta.

Am tresărit uşor când am auzit că-mi ştie numele. Mă speria un pic, având în vedere că fusesem omorât de o fantomă şi înviat de iubita mea, care se transformase în înger, dar am hotărât să nu-i arăt asta. I-am preparat băutura, un irish, am pus-o în pahar, i-am pus un capac şi i l-am întins. Ea ezită şi îşi dădu gluga jos. Părul ei roşu şi ondulat îi încadra fața plină de pistrui, aşa că am înjurat când am recunoscut-o pe Lissa.

- Poți, te rog, să-ți iei cafeaua şi să o ştergi de aici? i-am şoptit, ca să nu fiu auzit de supervizorul meu că alung clienții.

- Stai liniştit, nu o să te deranjez. O să plec, dar să nu crezi că am uitat ce mi-ai făcut, Alex.

Nu ştiam de unde dracu' aflase şi cum de ştia unde muncesc, dar nu era bine. Oricum, eram un actor excelent, deci i-am râs în față şi i-am zis:

- Eşti nebună. Tai-o sau chem paza!

Din fericire, ea chiar a plecat.

Am reuşit să plec şi eu acasă pe la ora paisprezece. Aveam destule pe cap şi fără să mă mai fută la creier şi Lissa.

Ca să ajung acasă, am luat-o printre blocuri. Câțiva copii se jucau cu mingea, în rest, nu văzusem pe nimeni. Cartierul ăsta  era destul de liniştit. Înainte să ajung acasă, m-am oprit la alimentară şi am cumpărat două pâini.
                      *

Părul albastru şi foarte lung al frumoasei mele iubite cădea peste cămaşa alba pe care o purta pe ea. Îmi îmbrăcase cămaşa şi încălzea supa cu tăiței. Am zâmbit când i-am zărit picioarele lungi, goale şi fine. Am văzut că nu purta nici sutien şi parcă nu mă mai interesa nimic în momentul ăla.

- Bună, frumoaso, am salutat-o.

- Hei, frumosule, îmi zise şi ea, iar zâmbetul ei aproape că mă orbi.

Noi nu aveam nevoie să ne atingem ca să ne simțim. Aveam o legătură profundă, iar atunci când m-am uitat în ochii ei, ştiam că puteam face sex şi din priviri.

- Sper că nu te superi că am îmbrăcat cămaşa ta, mi-a spus. Mi-ai lipsit. Mult. Aproape că torcea şi începeam să mă excit.

- Nicio problemă, eşti şi mai sexy aşa. Aş face dragoste cu tine chiar aici, pe blat.