Proprietatea diavolului

X

Zilele treceau foarte greu, la muncă, dar mai ales când mă închideam singur în apartament și refuzam orice vizita de la prieteni sau activitate socială. Deși nu voiam să recunosc, îmi era dor de Heather. Asta până într-o zi. Nu, îngerul cu părul albastru și tatuaje nu se întorsese. Dar Jason mă sună să îmi spună că trebuie să trec pe la Brandon pe acasă, ca să le spun ce cred despre noua lor melodie.

Brandon m-a luat pe după ceafă, mi-a ciufulit părul și a început să cânte. Nu era deloc un cântec rău. Era în stilul în care scria el: sistemul e futut, și trebuie să ne revoltăm împotriva lui. Mai avuseseră câteva tentative de piese, dar asta era singura gata.

- De-abia aștept ziua când vom avea un concert adevărat! Entuziasmul lui Evan era contagios, sincer.

- Dacă ne-am găsi și o casă de discuri care să semneze cu noi, n-am mai fi trupa aia care cântă la mine în sufragerie și prin baruri, se plânse Brandon.

Imediat m-am gândit cum să îi ajut să facă rost de așa ceva. Fiind demon acum, puteam paria ca Altair sau Isis m-ar fi ajutat, mai ales dacă asta însemna să împusc doi iepuri dintr-o lovitură: duceam la îndeplinire următorul păcat capital, invidia, dar îmi ajutam și prietenii. Toată lumea ar fi fost mulțumită, mai puțin restul formațiilor care ar fi concurat cu ei pentru post.

Le-am explicat că le puteam face rost de așa ceva, dar că voiam de la ei să se pregătească foarte bine.

La un moment dat, îmi sună telefonul. Mă enerva soneria aceea, dar, când am văzut de la cine venea apelul, inima începu să-mi bată mai puternic. Mă cuprinsese și o senzație de panică în același timp, totuși.

- Chase, ce zici de o vizită până în Tame weekendul ăsta? mă întrebă vocea caldă și joasă a lui Heather. Fusese plecată de două săptămâni și e adevărat că păstrasem legătura, dar nu mă așteptam la asta.

- Am de ales? am întrebat-o, la rândul meu, zâmbind arogant.

- Nu, cred că nu, a râs ea.

M-am liniștit, iar întregul corp mi-a fost cuprins de o căldură plăcută, când mi-a spus că nu pățise nimic. Voia să mă vadă.

- E și Evan liber, îl aduc și pe el? i-am propus, deși, ca să fiu sincer, preferam sa vin doar eu, ca să putem fi singuri.

- Da, dar sigur are și el treaba lui...

- Stai să-l întreb.

Am pus telefonul pe masă și am strigat la Evan, dacă are chef de o plimbare până în Tame weekendul ăsta. M-a asigurat că nu, iar Jason s-a amuzat singurȘ

- Iese și el cu o tipă, doar nu credeai că ești singurul care are parte de acțiune, nu?

*

Îmi pregătisem bagajele de vineri dimineață, iar vineri seara am pornit la drum, cu mașina mea. Tame era un oraș mai mare decât Hepburn și mai agitat. Faptul ca era vineri seara, pe la mijlocul lui februarie, înrăutățea și mai mult lucrurile. Începea să se încălzească, oamenii erau nerăbdători să petreacă, iar traficul era foarte aglomerat. 

Am reușit să ajung la Heather in două ore și jumătate, iar ea mă aștepta în fața blocului. Părul ei flutura  ușor în adierea vântului, la fel și rochia pe care o purta. Am deschis portbagajul mașinii și am dat să iau bagajele, dar ea a venit direct la mine, sărindu-mi în brațe. Am cuprins-o strâns, bucuros să îi simt din nou căldura trupului lipit de al meu.

Ne-am sărutat când am ajuns în apartamentul ei. Am închis ochii și totul mi se părea ireal, dar, atât de firesc. Căldura pe care mi-o provoca sărutul ei îmi trimitea senzatii prin tot corpul. O iubeam. Nu voiam să-i dau drumul. Când limba ei s-a împletit cu a mea, iar mâna ei era pe ceafa mea, mângâindu-mă, mi s-a ridicat părul de pe piele. Deja mă excitasem, deschisesem ochii şi căutam cu privirea o canapea pe care să facem dragoste. Din fericire, am reuşit să mă abțin, ca să nu-i las o impresie proastă, pentru că o ştiam de două luni şi, teoretic, nu eram chiar împreună.