Proprietatea diavolului

XV

Se apropia Paştele, aşa că Heather şi cu mine ne-am decis că este momentul prielnic să aducem mici schimbări în apartamentul în care locuiam împreună, adică să zugrăvim. Ea îşi amânase întâlnirile pe care le avea, mai exact, îşi luase un fel de concediu, iar eu o ajutam la prânz, când mă întorceam acasă de la serviciu. Îmi luam un tricou şi nişte pantaloni de trening, peste care puneam un fel de şorț şi mă urcam pe o scăriță, ca să pot să vopsesc albastru tavanul din sufragerie. Între timp, prietena mea  învelea cu celofan canapeaua, masa din fața ei, pe care stătea telecomanda, şi o scrumieră, şi mai acoperise televizorul şi biblioteca.

- Am impresia că trebuia să acoperim alea mai devreme, am zis când mi-a picat o picătură de vopsea pe canapea.

- Eh, lasă, nu cred că va observa nimeni, spuse ea, deşi vopseaua lăsase o pată mare cât capul meu.

- Crezi? am întrebat-o, continuând să vopsesc tavanul.

Acum, Heather îmi ținea găleata cu vopsea, în care mai înmuiam pensula din când în când. Am mai dat încă o dată pe tavav, şi am coborât, apoi m-am uitat în sus, ca să-mi admir munca.

- Arată destul de bine, nu crezi? i-am zis lui Heather.

Ea mi-a zâmbit, spunând că nu se aştepta la ceva mai puțin din partea mea.

- Albastrul e oricum culoarea mea preferată. Mă cunoşti destul de bine dacă ai cumpărat-o de la supermarket fără să mă mai întrebi, zâmbi ea, încrucişându-şi mâinile pe piept.

- Destul de? am făcut şi m-am apropiat să o sărut.

Venise şi ea mai aproape de mine. Eram atât de aproape unul de altul, încât îi simțeam respirația caldă şi plăcut mirositoare învăluindu-mă. Dar atunci mi-am adus aminte că nu puteam. Îngerul ăla nenorocit o transformase în înger, iar pe mine, diavolul mă transformase într-un demon. I-am întors brusc spatele. Tocmai atunci realizase şi ea, era naşpa rău de tot. Îmi aruncă o privire rece.

- Nu te uita aşa la mine! am prevenit-o. Nu sunt eu de vină pentru toate astea.

- Sigur că nu, mormăi ea, uitându-se la mine tot la fel de urât. Hai să vopsim şi pereții, adăugă Heather. Vocea ei suna de parcă ar fi vrut să mă arunce de la balcon.

- Ce vrei să spui? am întrebat când înmuiam pensula în găleată.

- Că ar arăta ca dracu' dacă am lăsa pereții nevopsiți.

- Ştii ce am vrut să zic, hai să nu ne ascundem după deget. Hai să vorbim despre asta.

- Nu vreau!

Heather pufni revoltată şi nu-mi mai adresă niciun cuvânt. Se apucă să vopsească pereții, mai mult măzgălindu-i nervoasă. Am început să fac şi eu acelaşi lucru, dar cu mai mult calm, fiindcă eu nu mă purtam ca un copil, spre deosebire de ea. Însă eu vopseam peretele din spatele ei, ca să mă poată ignora liniştită. Dar amândoi terminaserăm de zugrăvit pereții, care stăteau în față în față, când n-am mai suportat şi am zis:

- Nu rezolvi nimic dacă mă ignori.

- Nu prea îmi pasă, să ştii! strigă Heather şi, când m-am întors spre ea, m-a stropit pe față cu puțină vopsea. Fata zâmbi răutăcios.

- Ah, deci aşa ne jucăm? am țipat şi eu şi am aruncat cu vopsea înspre iubita mea.

- Termină, Chase! O altă dâră de vopsea mă lovi pe braț. Eşti inconştient dacă tu crezi că nu eşti cu nimic vinovat pentru toate astea!

Tensiunea din cameră atingea cote maxime şi aproape toată vopseaua din găleată ajunsese pe noi.

- Nu e deloc vina ta, Chase, că ai semnat contractul ăla cu Altair, iar noi nu putem să ne-o tragem!