Azi a fost o zi obişnuită, până la un moment dat, când, eu şi o colegă, alegram prin clasa, el mi-a zis : Te spun la dirigintăă...Dar pe un ton, nici în glumă, nici în serios, nici răstit...pe un ton ciudat. În acel moment ceva s-a întâmplat. Mulți oamnei mi-au zis că TOATE TREC , dar eu nu credeam că atât de repede. L-am privit în ochi în acel moment, şi brusc, totul mi-a trecut, tot ce simțeam pentru el, tot. În acel moment, nu ştiam ce să mai cred, dar acum cred exact contrariul la ce credeam cândva despre el. El mi-a demonstrat că dragostea mă orbise de tot, că eu îi iubeam până şi defectele, dar abia azi mi-am dat seama că el nu merită toată iubirea mea, că el e la fel ca ceilalti. Oare mă poate învinovăți pe mine cineva pentru asta? Oare chiar mi-a trecut tot, sau e doar o iluzie? Ei bine, ori ce o fi, nu pot să cred cât m-am putut înşela în privința lui...Încă doare, dar durerea cu timpul dispare...
