Oare destinul ăsta poate fi şi mai crud de atât? Oare aşa e scris? Să nu ne întâlnim deloc?...Nu pot nega faptul că îmi e foarte dor de el, de zilele în care vorbeam cu orele, se pare că ne-am schimbat...dar nu pot nega nici faptul că mă doare...Încet, încet v-a uita de tot de mine, iar eu nu pot schimba cu nimic...e clar ca l-am pierdut, si il pierd pe zi ce trece tot mai mult. Simt că devenim străini, nu ne mai vobim, ne evită mereu, CE SE ÎNTÂMPLĂ CU NOI?...Cred că cel mai bine e să renunț...Stiu, am zis asta de nenumărate ori, dar am spus-o pentru că eu chiar nu am putut...tot ce simt pentru el e prea puternic...dar trebuie să îmi scot asta din cap, şi să ies, să cunosc oameni...simt că aşa e cel mai bine. Nu țin oamenii cu forța. Dacă mă voia în viața lui, mă punea acolo, nu ar fi trebuit să lupt eu pentru un loc...
Înca o întrebare pe care mi-o pun zilnic : Dacă nu a simțit nimic pentru mine, şi mă tot ignora, de ce câteodată mai şi vorbea, îmi dădea şi speranțe false...de ce? Nu îl înțeleg...tot ce ştiu e că el s-a luat după ce au zis cei din jur...şi asta mă doare...
