Îl văd. Mă vede. Nu ne vorbim. Continuam să ne privim în ochi. În final, îi spun Bună. Îmi răspunde Bună.
În acel moment mi-am dat seama că ne-am îndepărtat mult. Înainte vorbeam cu orele, acum se pare, că nu mai e la fel. Poate din timiditate, poate de la altceva, poate totul e în mintea mea. Până la urmă trebuie să sparg gheața, şi să vorbesc cu el. Mâine când îl văd, voi vorbi cu el, trebuie să o fac...
Dar nu mă voi grăbi, pentru că ştiu că toate au timpul lor...trebuie să fie bine în final...
