Nici azi nu am putut vorbi cu el, mereu intervine ceva ca să nu pot...Când l-am văzut, iar am zâmbit, un zâmbet incontrolabil, era uimitor cum pot să simt totul şi nimic pentru el, era uimitor ce simțeam atunci...de ce doar el îmi face inima să bată din ce în ce mai tare? De ce doar el mă face cea mai fericită şi cea mai tristă persoana? Eu continui să mă mint că nu mai simt nimic, dar degeaba, oricât aş vrea sa îl uit, nu pot...
Eram în clasă. Stăteam în a 4a bancă. Eram supărată, iar el a trecut pe lângă mine, m-a văzut, şi a plecat...nu a zis nimic...iar eu sunt mai confuză ca oricând...Dar poate că el nu îşi dă seama că îmi face rău. Şi eu încep să cred că el vorbeşte cu mine doar când se plictiseşte...am început să cred că sunt în plus peste tot pe unde merg, că eu dezamăgesc pe toata lumea, pe nimeni nu pot face fericit, că toți mă iubesc doar când au nevoie de mine...că nimic nu mai merge bine...totul s-a dus...eu I-am îndepărtat pe toți, iar acum regret. Ştiu că regret degeaba acum...şi că nu mai pot schimba nimic...dar eu continui să sper că va fi bine în final...
