Înainte ca el să vină la şcoală, toți şi-au amintit ce s-a întâmplat ieri. Am zis : Abia aştept sā mă spună, iar unul dintre prietenii lui a zis celuilalt prieten : Nu o spune mă, că el o..., apoi celălalt spune : Taci mă. Apoi a venit. Eu l-am evitat toată ziua, l-am ignorat, l-am tratat cu indiferență. Poate într-o zi îşi va da seama cât a gresit, dar deja e prea târziu...iar dacă nu, asta e treaba lui. Trebuie să ai o inimă de piatră să răneşti fără oprire pe cineva, să îl vezi cum plânge şi mai tare să îl loveşti...
Sincer, I-am iertat tot, toate greşelile făcute, tot. Dar ce nu îi pot ierta, este nesimțirea...nu mai pot să iert o persoană ca el. Îi doresc tot binele din lume, dar, când va întâlni o fată, el să o iubească foarte mult, iar ea să îşi bată joc de sentimentele lui, în fiecare zi...să vedem, oare îşi va aduce aminte de mine?
