Aici se încheie primul Jurnal...a fost un jurnal, în care am povestit detaliat ce s-a întâmplat în 50 de zile din viața mea...ei bine...nu doar 50 au fost aşa...de la începutul anului trăiesc aceeaş poveste...
Eu nu mă pot desprinde de trecut...
Eu nu am avut pe nimeni alături, toți m-au lăsat, sau în cel mai rău caz, când eu urcam, ei mă doborau iar...
A fost un an plin de suferintă şi dezamăgire...şi mii de lacrimi vărsate pentru nişte oameni care probabil nu meritau....
Un an...in care toti cei pe carw ii credeam prieteni, m-au tradat...
Vă vine să credeți că după tot ce a facut, cât de rău m-a rănit, eu tot îl iubesc?
Chiar şi cu inima făcută tăndăi...
Il iubesc la fel de mult...si incep sa ma urasc pentru asta. El vrea sa ma doara si reuseste asta...si imi e greu sa recunosc...adica la cat de mult il ignor acum si il evit, cred ca nu mai crede asta. Adica a inceput sa se poarte frumos, sa vorbeasca cu mine, dar degeaba...sunt atat de confuza incat nici eu nu stiu ce sa fac...
Până mi-am făcut pagina de instagram (@nimeni_altcineva), mă închisesm în mine...nu mai vorbeam cu nimeni, eram foarte distanta...DE CE? Pentru că toți din jurul meu mă judecau, se prefăceau că le pasă...s-au folosit de durerea mea doar ca sa mă distrugă de tot..dar prin statusuri si multă muzică, îmi găseam oarecum liniştea...
Chiar daca linistea mea, e doar in acea persoana...
Eu am riscat, când I-am zis ce simt...nu trebuia să o fac, iar acum regret cu fiecare secundă din zi...eu l-am indepărtat...el a plecat
Nu a mai vorbit cu mine
Mă ignora si mă evita în continuu
M-a rănit foarte mult
Şi...
A plecat.
S-a întors,
Se comporta ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat...
Asta m-a supărat.
Acum vorbeşte cu mine, dar
Eu îl ignor.
Şi stiu că nu e bine ce fac...
Cum crede el că mă simt acum? Cum crede el că m-am simtit in tot acest timp? Dar întrebarea este De ce mi-a facut asta?
Acum se poarta asa frumos cu mine...
Dar eu îl tratez cum m-a tratat...
Voi regreta cândva oare?...
Oare el a simțit ceva? Sau simte?
Stiu doar că, mereu când vorbesc cu el zâmbeste, întreaba de mine când mă vede tristă, are o sclipire în ochi cand mă priveste...
Eu una nu mai inteleg...
Eu mă bucur că am dat de voi, de cei care mă urmăresc pe instagram, pe wattpad..va iubesc, si oricat de rau va doare nu renuntati...e doar un moment mai prost...va trece...
Uite-ma, sunt aici...dupa tot...
In viată veti trece prin multe, nu vă lăsați la primul "hop", continuați orice ar fi. Eu am încredere că puteti. Voi sunteti puternici. Şi dacă plângeți, plângeți, fără să vă pese de ce zic ceilalți. "Plânsul e cel mai bun mod de a te descărca"
Dar vă rog ceva. Oricat de rau ar fi, orice ar urma dupa, oricat de frica vă este, spuneți mereu ce simțiți! Pentru că, vine o zi în care veti regreta mai rău că nu a-ti spus la momentul potrivit.
Nu asteptați momentul perfect, lua-ti momentul si faceti-l perfect!
*Hei tu! Da, tu care ai citit asta. Scrie-mi intr-un comentariu daca vrei volumul 2*
-Volumul 2-
Va aparea în 2017...sper ca macar 2017 să fie un an frumos...e tot ce vreau...
Va aparea cam pe la sfârşitul lunii ianuarie, începutul lui februarie.
Poate vor fi mai multe zile povestite acolo.
Mai multe intamplări.
Acum am câteva întrebări pentru voi :
-=+=-Deci, va plăcut acest jurnal?-=+=-
Vă simțiți bine?
Ia-ți spus unei persoane speciale , cât de mult ține-ți la ea? Dacă da, cum a reacționat? Dacă nu, ce mai asteptați?
Ce vā doriți pentru noul an?
Aťi suferit vreodată din iubire?
Ce părere aveți despre acest sentiment?
Cam atât! Aveți grijă de voi! Ne vedem în 2017!!!!!
