Merg spre şcoală. Îl simt, era în spatele meu. Niciunul dintre noi nu avea curajul să facă primul pas. Dar dragostea niciodata nu învinge teama. În acel moment nu ştiam ce să fac, m-am întors, ne-am privit în ochi, ochii ăia căprui ai lui, e imposibil să nu te îndrăgosteşti de el, zâmbetul acela larg. Să fiu sincera, nici eu nu mă pot opri, zâmbesc ca proasta când îl văd. Noi fugim unul de altul, parcă suntem la maraton, dar a fost prima zi când inima şi creierul meu au aceeaş părere despre el. Mi-am dat seama că încă îl iubesc. Dar nu ştiu ce să fac...Să îi spun?...să nu îi spun...? Noi continuam să ne privim în ochi, nu ştiam ce să fac în acel moment. E dificil, mai ales cu timiditatea mea. Până la urmă ne-am continuat drumul. Iar am pierdut o zi, iar nu ne-am vorbit.
