A fost de ajuns o melodie să îmi aduc aminte de tot...Ce să mai fac? Unde să mai fug? Unde să mă mai ascund de ce simt? Cât să mă mai mint că nu simt nimic, când de fapt, când inima mea sare "in sus de bucurie" când îl văd...Când îl văd, zâmbesc ca proasta...nu îmi pot auzi gândurile din cauza vocii inimii..
Îl iubesc...
Şi oricât de mult m-aş ascunde...nu pot de ceea ce simt...nu ştiu ce să mai fac...nu înțeleg de ce, după tot ce mi-a făcut, gândul tot la el îmi stă...
