Alpha's Daughter

Capitolul 44

     Simt cum razele soarelui imi lumineaza fata dar refuz sa deschid ochii. Nu vreau sa ma trezesc. Nu vreau sa fac din nou ce am facut de o saptamana de cand sunt acasa. Totul e la fel in fiecare zi. Ma trezesc, imi fac rutina, incerc sa mananc macar  jumatate din ce am in farfurie, stau pe canapea si ma uit la seriale. Zi de zi . Aceleasi lucruri. Acelasi zambet fals pictat pe fata in speranta de a nu-mi ingrijora familia. Dar si ei sunt la fel de cand am venit. Priviri triste, zambete incurajatoare, incearca sa nu isi manifeste grija . Le e frica sa nu cedez si inteleg asta. Daca as sta prea mult in camera sau in baie ar trimite o fata sa ciocaneasca sa vada daca imi trebuie ceva sau cel putin asta pretind ei. Stiu ce fac de fapt. Se asigura ca mai sunt aici. Se asigura ca nu am fugit sau ca nu am facut ceva necugetat. Si chiar daca ar exista momente in care mi-as dori sa o fac. Pur si simplu sa dispar . Nu o fac. Nu le pot provoca durere. Nu vreau sa o fac! Nu merita. Asa o sa fie viata mea de acum in colo? Nu vreau sa fie plictisitoare. Am 19 ani am toata viata inainte. Ma ridic din pat mergand la dulap si alegand un tricou extrem de larg visiniu, colanti negri si tenisi negri. Imi prind parul in coc si dupa ce imi fac rutina de dimineata cobor jos. Era putina agitatie si nu intelegeam de ce.
-Tata ce se intampla? spun confuza.
-E cina aia anuala, spune frustrat.
     Mi-am amintit cum in fiecare an parintii mei obisnuiau sa organizeze o cina la care erau chemati toti liderii si lunele lor pur si simplu pentru a mai comunica. Se creeaza noi alinate si ațte lucruri de genul in speranta de a intari legatura dintre toti varcolacii din lume. Anul trecut eram prea daramati psihic dupa moartea mamei pentru a organiza cina.
     Intru in bucatarie unde Amelia, Sophia si Abey trei dintre cele mai bune bucatarese din haita gateau.
-Miroase uimitor, le spun zambind.
-Nu vrei sa mananci ceva, Heaven? spune Abey zambind cald.
-Nu multumesc, refuz politicos iesind.
      Am iesit afara mergand la un leagan din apropiere. M-am asezat leganandu-ma incet si privind haita. Dupa cateva minute de gandire tata se aseaza langa mine.
-Mai tii minte cand Liam te-a lovit cu leaganul asta putin mai sus de ceafa? spune tata chicotind.
-Mi-a spart capul cum as putea uita? spun razand.
-Ei haide nu aveai ce cauta in genunchi cu spatele la leagan! spune fratele meu razand si asezandu-se langa mine si tata.
-Nici tu nu trebuia sa te legani daca ai vazut-o fiule! completa tata razand.
-Oricum n-a fost cine stie ce! spune baiatul cu mainile in san.
-Am un dam micut in piele Liam! spun razand .
    Dupa ce ne calmam de la atata ras tata ia figura de serios ce va spune ceva rau.
-Heaven presupun ca stii ca din moment ce toti liderii vor veni...
-Stiu , imi intrerup tatal nevrand sa aud continuarea.
-Nu stie ca esti aici, crede ca inca esti in casa aia, completa Liam.
-Ideea este sa nu te vada asa ca ar fi mai bine sa stai la etaj cu fetele, spune tata .
-Asa voi face, raspund aproape robotic privind in fata.
     Tata mai sta putin apoi ma pupa pe frunte si pleaca. Simt mana calda a fratelui meu peste a mea. Ma intorc spre el pentru a vedea cum ma priveste trist . Cedez durerii si incep sa plang in tacere . Baiatul nu spune nimic, doar ma imbratiseaza frecandu-ma pe spate.
-Cum am ajuns aici? spun indurerata.
-Cu timpul o sa treci peste, surioara.
     Am inghitit in sec ,peste putin timp calmandu-ma . Mi-am sters lacrimile cu podul palmei ridicandu-ma.
-Eu am scapat de o zi intreaga de vorbit cu Alpha plicticosi, ii fac inciuda fratelui meu razand incet.
-Norocoaso, spune privindu-ma printre gene fapt ce m-a facut sa rad mai tare.
    Am intrat amandoi in casa, eu urcand sus in timp ce Liam a ramas cu tata. Peste cateva minute am decis sa ies in oras inainte sa vina invitatii. M-am schimbat rapid cu o pereche de skinny jeans crem , un maieu largut negru si conversi albi. Mi-am anuntat tatal ca merg in oras si am luat cheile de la masina plecand. Am mers la o cafenea asezandu-ma la o masa libera. Dupa ce mi-am comandat o cafea am inceput sa analizez oamenii ce intrau si ieseau din cafenea. In mare parte erau ori gasti de adolescenti ori cupluri indragostite. 

- Dar ce imi vad ochii? o voce masculina cunoscuta se aude .
- Inca mai traiesti Harry? spun chicotind.
- Nu scapa lumea asa usor de mine, cretul vine la mine imbratisandu-ma. Ce mai faci ?
- Bine, tu? 

-Ma plimb si eu , ia zi i-ai venit de hac lui Hell? spune cu un ranjet demonic pe fata.

- Mai degraba el mie , spun zambind trist.
- Niciodata nu o sa il sufar, spune strambandu-se si facandu-ma sa rad.
          Imi indrept ochii spre telefon si hotarasc ca e timpul sa plec.
- Trebuie sa plec dar mi-a facut placere sa te revad , Styles.
- Si mie Hale, spune imbratisandu-ma.

         Am parcat masina in garaj intrand in casa. 
- Daca ai nevoie de mine voi fi sus, il instiintez pe tata urcand. 
     M-am schimbat cu o pereche de pantaloni scurti larguti gri si un triocu alb . Mi-am prins parul in coada intrand in camera la fete. 
- Whats up bitches , spun zambind.
- Uite cine si-a facut aparitia , spune Lexa.
- Am chef de un film, spun aruncandu-ma in pat langa ela.
- Ce film? spune Kath.
- Orice numai sa fie de groaza , spun zambind.
- O haidee! se plange Bree.
- Ti-e frica? spun razand.
- Nu! ma repezeste.
- Atunci de groaza sa fie! spune Lexa .
          Am hotarat sa ne uitam la "Exorcistul". Oricat as incerca sa ma concentrez pe altceva nu imi pot ignora gandurile dureroase. O stare de agitatie ma cuprinde dupa ce trecejumatate din film si brusc incep sa respir alarmat. Am inceput sa ma foiesc nelinistita si palmele imi transpirau nebuneste. Cand mi-am dat seama ca a venit golul din pieptul meu s-a marit si am inceput sa ma agit mai tare. Simteam o nevoie nebuna sa plang .
- Hevs ce s-a intamplat? spune Lexa confuza.
-A ajuns, o instiinteaza Kath.
- Nu trebuie sa stie ca sunt aici, spun panicata.
-Nu va sti linisteste-te, incearca Bree sa ma calmeze punandu-si mana pe umarul meu. 
       M-am cuibarit mai bine intre perne incercand sa ignor starea ce m-a cuprins, dar era aproape imposibil. Dupa o ora m-am ridicat in picioare incercand sa ma dezmortesc.
- Unde mergi? spune Lexa.
-La baie, spun iesind.
      Am intrat spalandu-ma pe fata si am inceput sa ii simt prezenta din ce in ce mai aproape. Mi-am uscat rapid fata cu prosopul grabindu-ma sa intru ca sa nu ma vada. Ies din baie si apuc sa fac doi pasi pana il vad. Era imbracat cu un tricou negru, jeansi negri si vansi. Se vedea ca e ravasit. Am facut contact vizual, vazandu-i ochii rosii. Lupul sau il conduce. 
- Credeai ca te poti ascunde iubito? vocea sa ragusita imi da fiori pe sira spinarii .
     Am impietrit. Nu stiam ce sa fac. Ma uitam la el si simteam un amalgam de sentimente . Tremuram din toate incheieturile . 
- Mi-a fost asa de dor de tine, maraie suav venind la mine.
         Intr-o secunda ma trezesc lipita de perete cu buzele sale atacandu-le pe ale mele. Senzatia pe care mi-o dadeau buzele sale....am uitat cat de bine se simtea. Avea buzele asa de moi . Nu stiu cum dar a nimerit camera mea si m-a pus pe birou. Mana sa imi mangaia coapsa iar acum nu regretam ca mi-am luat pantaloni scurti. Stiu ca este gresit ce facem dar la naiba se smte asa de bine! Limba sa o masa pe a mea, fiecare atingere imi trimitea fiori electrici in tot corpul. Oh Heaven rau cu rau dar mai rau e fara rau. Coboara sarutandu-ma pe maxilar apoi pe gat.
- E gresit, spun cu vocea soptita.
- Atunci de ce se simte asa de bine? spune printre sarutari.

- Chase ma ranesti , spun cu vocea tremuranda.

      In acel moment s-a oprit privindu-ma . Rosul acela intens ma facea sa visez la noi si nu voiam asta.

-Nu ti-as face niciodata rau, spune mangaindu-mi obrazul.

        Stiam ca nu ar face-o intentionat. Dar nu asta conta.
-Stiu. Stiu ca nici tu nici Shane nu vreti sa imi fie rau dar timpul a trecut si greseala a fost facuta. 
- Imi pare asa de rau pentru tot , spune sarutandu-ma scurt.
- Chase am nevoie de o favoare, spun privindu-l in ochi.
-Orice iubito, spune sarutandu-mi nasul.
- Shane nu trebuie sa stie ca am iesit din ...
-Nu va sti , ma intrerupe.
-Multumesc, spun si il mai sarut o data.
- Imi pare rau ca s-a ajuns aici, nu am vrut. 
- Zarurile au fost aruncate . Imi doresc sa putem trece peste dar chiar nu am cum sa sterg raul cu buretele, spun scapand o lacrima.
- Nu mai exista nicio sansa pentru noi? spune cu lacrimi in ochi.
- Nu stiu. Am nevoie de timp, spun .
-Ia-ti cat timp ai nevoie iubito. Eu voi fi mereu aici, spune si pune degetul pe locul unde e inima mea.
    Imi saruta mana apoi ne mai sarutam o data delicat dupa care pleaca . Raman in liniste doar eu cu gandurile mele. Ce ma voi face? 


         Bunaaaaa! Vreau sa imi cer iertare pentru cat ati asteptat dar dupa cum am mai spus nu am inspiratie. Idei am dar trebuie sa le leg intre ele ca sa aiba sens si e greu. In fine. Boboci cum e la liceu? Totu bine? Sper sa scriu cat mai repede dar saptamanile astea am baluri si vine si ziua mea si cred ca o sa fac cumva sa postez fix de ziua mea. Pareri despre capitol? Despre carte in general? Va rog sa ma scuzati daca sunt greseli!