Alpha's Daughter

Capitolul 68

- Mi-ati omorat fratele! strigatul Antoniei rasuna pana la mine.

        Tata a insistat sa nu ma amestec deoarece rana provocata de Hendrix nu s-a vindecat complet iar acum stau si privesc de pe un deal cum la granita sta haita lui Hendrix gata sa atace. Lupoaica mea era gata sa o ia la fuga spre ei daca ceva se intampla.
- Va oferim sansa sa scapati cu viata iar voi sunteti prea idioti ca sa o acceptati. Ce e in negerula cu voi? spune tata incruntat.
- Problema e ca ne-ati omorat liderul. Si nu o sa scapati asa usor, spune Antonia si cand da sa atace dezlantui un urlet atat de puternic incat am putut simti valul de teama pe care l-am provocat. Cobor apoi de pe deal miscandu-ma lent si calculat pana ajung la cativa metri de tata si Antonia. Ma transform in om si cand ajung in fata ei observ cum incearca sa ascunda teama. 
-  Uite cum sta treaba. Fratele tau era un asasin. A fost omorat pentru ca a incercat omoare Alpha-ul Suprem, adica pe mine. Acum ca stii motivul  poti sa incetezi sa mai faci  pe sora razboinica pentru ca oricum iti pot simti frica, Antonia. Nu are rost sa o ascunzi, spun privind-o fix. Aveti doua variante : prima este sa va mutati si asa nimeni nu ajunge ranit, sau a doua razboi.
- Fratele meu merita o sansa sa se apere! maraie si sare sa ma atace.
  O apuc de gat si o trantesc de pamant fara niciun efort.
- Razboi sa fie, spun si toti lupii sar la atac.
  Linistea caracteristica acestei zone este acum inlocuita de urletele de razboi ale lupilor, de tipetele de durere ale ranitilor si maraiturile feroce.
    Antonia incearca sa ma zgarie cu ghearele dar ii prind mana si o strang de incheietura pana ii simt oasele zdrobindu-se. Scanceste si incearca sa ma atace cu cealalta mana dar o prind si pe aia si ii dau un cap in gura. Ii dau drumul si se dezechilibreaza pentru cateva secunde asa ca profit si ii dau un pumn de toata frumusetea ce o lasa lesinata pe jos.
- Sora de Alpha si esti doborata de un pumn, dezamagitor, spun si apoi simt cum fac contact cu pamantul. 
  Cand ridic privirea un lup mare si roscat era deasupra mea. Incearca sa ma muste dar ii dau un pumn in bot ce il trimite la doi metri distanta de mine, timp in care ma ridic. Ma transform inapoi in lup si sar pe el muscandu-l de gat si aruncandu-l intr-un copac. Continui sa atac inapoi lupii care vin spre mine. Sunt asa de concentrata incat nu realizez ca lupta s-a terminat decat dupa ce ii rup gatul unui lup si ma astept la un alt atac care nu mai vine. Ma uit in jur si vad peste tot lupi si oameni morti. Se pare ca noi am castigat. Mirosul de sange plutea in aer si imi provoca greata. - Tata? spun cautandu-mi tatal.   
-Heaven! Ce bine ca esti teafara! spune imbratisandu-ma.
- Normal ca sunt teafara doar sunt Alpha-ul Suprem! spun zambind. Cati morti avem?
- Pana acum 10 dar inca ne mai uitam printre cadavre, spune si oftez. 
- Unde sunt Liam si ceilalti? spun speriata ca nu imi vad prietenii.
- S-au dus sa isi ingrijeasca ranile. Tu nu ai nimic?
- Nu. Tu? spun analizandu-l.
- Nu. 
- Bun. Am nevoie de o baie lunga, spun in timp ce mergem spre casa. 
- Si eu, spune tata si in cateva minute ajungem in casa. 
     
    Urc in camera mea si imi arunc hainele la gunoi intrand in cabina de dus. Tresar cand apa calda face contact cu zgarieturile de pe corpul meu si cu rana de pe abdoemn dar ma acomodez repede cu usturimea provocata. Dupa ce petrec o buna bucata de timp facandu-mi ordine in ganduri ies din dus inconjurandu-mi corpul intr-un prosop. Imi usuc parul si ma duc la oglinda admirandu-l. Anul trecut pe vremea asta era pana la umeri iar acum a crescut asa de mult. Anul trecut pe vremea asta eram alta persoana. Oftez punandu-mi mana la gat in locul unde obisnuia sa fie lantisorul de la Shane. Deschid sertarul de la noptiera privind cutia in care stiam ca zace micuta bijuterie insa nu aveam curajul sa deschid cutia. Ar invia amintiri dureroase. Tot ce s-a intamplat in ultimul an e o amintire dureroasa. Ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou negru larg. Imi prind parul in coada si cobor. 
      Imi pun un pahar cu suc si ma uit la ceas. Cred ca am stat mai bine de o ora in dus caci acum toata lumea doarme deoarece e miezul noptii. Ies afara pentru o gura de aer proaspat si ma indrept spre leaganul pe care il am de cand eram mica. Raman surprinsa sa vad ca tata era deja acolo.
- Nu credeam ca mai e cineva treaz, spun zambind stangaci.
- Nici eu, spune tata privindu-ma bland.
- Ma primesti si pe mine? spun si el zambeste facandu-mi loc. 
     Ma asez in leagan privind spre luna care lumina pe cer si ascultand greierii. 
- Mai stii cand erai mica si te certai mereu cu Liam pe cine sa stea in leagan si cine sa dea? spune privind visator spre cer.
- Mereu ma dadea el pe mine pentru ca tipam la el ca sunt mai mare, spun si radem amandoi.
- Inca de atunci erai autoritara. 
- Asta pana venea mama si ma punea sa il dau si pe el.
- Ce vremuri, spune tata melancolic. Cine ar fi crezut ca se va ajunge aici?
- Nu eu, spun formandu-mi buzele intr-o linie. Imi vine din ce in ce mai greu sa stau in orasul asta. Ies la cumparaturi, dau de Shane, daca nu dau de Shane sau de persoane care o vor pe Wanheda moarta atunci merg intr-un loc care imi aminteste de Hendrix. Nu pot continua asa. Trebuie sa trec mai departe si nu pot face asta aici. 
- Atunci nu o face, spune tata simplu.
- Poftim? spun confuza.
- Oricum trebuie sa pleci la facultate. In loc sa mergi la una asa aproape mai bine mergi altundeva. Esti destul de mare incat sa iei astfel de decizii. 
- Nu pot sa va las asa pur si simplu. 
- Heaven, sunt sigur ca ne vom descurca, spune tata zambind. 
- Alti parinti nici nu si-ar lasa copii sa se gandeasca la asta.
- Orice parinte ar face tot posibilul sa ii fie bine copilului sau, iar daca tie aici nu ti-e bine nu te pot impiedica sa pleci.
- Nu te-ai supara? Sau ce ar crede Liam? 
- Heaven e-n regula. Nu-ti mai face griji de ce vor crede altii si fa ceva ce ti-ar aduce tie un bine. In ultimul timp ai cam uitat de tine, spune punand mana pe genunchiul meu. 
- Presupun ca as putea sa merg, macar sa vad cum e, spun muscandu-mi buza. 
- E tarziu, mai bine mergi si odihneste-te, ai destul timp sa te gandesti la ceea ce vrei, spune ridicandu-se.
- Asa e, spun ridicandu-ma si mergand amandoi spre casa. 

     Pareri? 

P.S.: Nu stiu cand postez next!