Alpha's Daughter

Capitolul 72

 ~Dupa o luna~

 *Shane pov.*

     Ma trezesc mai obosit decat m-am culcat si ma uit la ceasul care indica 8 dimineata. Patru ore sunt mai bine decat nimic, imi spun in minte ridicandu-ma din pat. De cateva saptamani am o stare de neliniste constanta. Simt ca ceva nu e in regula si ma omoara gandul ca nu stiu ce se intampla. Ma plimbam prin casa incercand sa-mi gasesc de lucru cand i-am auzit glasul surorii mele din bucatarie cum vorbeste cu mama.
- Pai si unde a plecat? spune mama curiosa.
- Nu a vrut sa ne spuna.
- Aveti grija sa nu care cumva sa auda Shane asta. 
- Sa aud ce? spun intrand in bucatarie.
       Se uitau amandoua la mine surprinse ceea ce ma enerva.
- Trageai cu urechea? spune Kath incruntata.
- Nu schimba subiectul. Ce sa nu aud? Cine a plecat? 
      Cele doua taceau uitandu-se vinovate una la alta.
- Katherine, raspunde, marai folosindu-mi vocea de Alpha.
- Heaven, spune cu privirea in pamant.
    Doar auzul numelui ei imi face corpul sa vibreze si stomacul sa se stranga dureros. Reflectez o clipa la chipul angelic al perechii mele si apoi ma trezesc din reverie.
- Heaven ce? spun confuz.
- A plecat, Shane, spune mama cu o privire trista.
- Stai ce? spun realizand ce se intampla. Cum adica a plecat? Unde?
- In alta tara la facultate.
- Cand asta? tonul meu devenea din ce in ce mai ridicat.
- Acum o luna.
- Si voi stiati!? Stiati si nu mi-ati spus!? ma rastesc la ele facandu-le sa tresara. Cum ati putut sa imi faceti asta!? Cum ati putut sa o lasati sa plece!? Sa ma paraseasca!?
- Te parasise de mult Shane! spune Kath ridicandu-se in picioare.
- As fi putut sa imi indrept greselile daca era aici! As fi putut sa repar totul! As fi..
- Era nefericita Shane, ma intrerupe Kath cu vocea franta. O durea sa stea aici si asta era mai limpede ca apa. 
- Dar de mine nu va pasa?!
- Nu mai fii asa de egoist si gandeste-te si la ea! Ei nu ii era bine cu tine! Ai dat gresi, accepta odata! se rasteste sora mea.
- Katherine! striga mama.
- Dispari din fata mea pana nu uit ca nu dau in fete, marai privind-o amenintator.
- Trezeste-te la realitate Shane, spune privindu-ma urat si pleaca. 

    Ma uit la mama furios si vad ca vrea sa zica ceva dar plec fulgerator ajungand in biroul meu. Arunc toate foile de pe el pe jos si il lovesc cu pumnul asa de tare ca se rupe in doua. Strig de furie indreptandu-ma la biblioteca si aruncand cu tot ce prindeam in perete. Iau lampa de pe masuta din mijloc si o arunc in perete, apoi arunc si masuta. 
- La dracu! La dracu! La dracu! tip continuand sa arunc cu chestii.
        Ma opresc cand dau de o poza cu noi doi care statea ascunsa dupa carti in fundul bibliotecii. Toata furia din mine s-a evaporat, fiind inlocuita de sentimentul apasator de durere. Iau rama in maini trantindu-ma pe canapea. Ma uit in jur la dezastrul pe care l-am creat si pot doar sa spun ca arata de parca cineva a vrut sa demoleze camera asta. Constat cu fericire ca mini-barul este neatins in coltul camerei. Pun fotografia cu grija, ca si cum s-ar frange sub putina presiune. Satul sa vad dezastrul creat de mine ma ridic, iau cheile masinii si plec. 
- Unde mergi? spune mama ingrijorata.
- Nu e treaba ta, turui nervos si ies trantind usa.
       Conduc ca un nebun pana la granita haitei Hale si singurele lucruri care ma opresc sunt aremele garzilor. Cobor din masina incercand sa ma calmez si ma sprijin de capota ridicand mainile in semn de predare.
- Vreau doar sa vorbesc cu Alpha Hale.
    Un barbat vine din spatele garzilor si imi dau seama ca e Beta.
- Alpha Hell, ce va aduce pe la noi? spune acesta facandu-le semn garzilor sa lase armele.
- Cum am spus, vreau sa vorbesc cu Derek Hale, spun simtind cum nervii imi scapa de sub control. 

      Acesta priveste cateva secunde in gol, si presupun ca isi informeaza liderul de sosirea mea, apoi isi redreseaza atentia spre mine.

-  Mergem? spune acesta.
- Stiu si eu drumul, spun tafnos.
- Nici nu ma indoiesc. Dar doar nu crezi ca te-am lasa sa te plimbi pe aici nesupravegheat. 
    Mi-am dat ochii peste cap abtinandu-ma sa nu-l injur si am intrat amandoi in masina. Strangeam volanul atat de tare incat incheieturile mi se albisera, ceea ce a observat si Beta.
- Cred ca vrei sa te mai calmezi inainte sa te vezi cu Derek. Daca esti aici din ce motiv cred eu ca esti, nu prea ai dreptul sa fii nervos, spune si iese. 
     Ma conduce pana la biroul superiorului sau si apoi ne lasa singuri. Fostul Alpha Suprem statea in scaunul de la birou. 
- Carui fapt sa ii datorez fabuloasa ta prezenta? spune batjocoritor ridicand o spranceana. 
- Unde e? marai amenintator. 
- De ce crezi ca ti-as zice? 
- E perechea mea! Nu aveti dreptul sa o ascundeti de mine! ma rastesc cu nervii la maxim. 
    Cu o viteza uimitoare Derek se ridica si ma apuca de tricou, fiind la cativa centimetri de fata mea si privindu-ma amenintator.
- Tu nu ai niciun drept sa ii mai spui asa! Nu dupa cate i-ai facut. Sau ai uitat? Vrei sa iti amintesc eu? adauga lipindu-ma de perete. Ai uitat de ea si te-ai afisat cu alta in fata ei sustinand ca aia e perechea ta. S-a intors dupa un an ca tu sa ii repornesti emotiile. Ce naiba credeai ca o sa faca cretinule!? Ca o sa se marite cu tine pentru ca i-ai repornit emotiile?! Ai bagat-o in depresie! se rasteste si imi da un pumn zdravan in gura. Si dupa ce te-a iertat, tu cu mana ta ai internat-o intr-un spital de nebuni, FARA SA IMI SPUI MIE. 
   Mi-a mai dat un pumn si a continuat :

- Si nu in ultimul rand, cand s-a intors din Italia gata sa te ierte, te-a gasit cu alta in pat, maraie privindu-ma dezgustat. 

   S-a departat de mine punandu-si mana in jurul pumnului ranit iar eu m-am prelins cu spatele lipit de perete pana am atins podeaua. 
- Si eu, ca un nenorocit de tata care sunt, nu te pot uri. Nu pot sa o fac pentru ca si eu am facut greseli la fel de mari in fata Bellei. Poate si mai mari. Si m-a iertat de fiecare data si am iubit-o cu fiecare celula din corpul meu, spune prabusindu-se in scaunul de la birou.
           M-am ridicat de pe jos cu greutate, iar cand am ajuns in pragul usii de la birou m-am intors cu fata spre el si am spus doar atat:
- O iubesc. Si o voi gasi, ma intorc gata sa plec cand barbatul ma striga.
- Cred ca stii deja ca daca ea nu vrea sa fie gasita, nu va fi, spune si inghit in sec plecand. 

***

- Oh, nu te-a omorat? Cum asa? spune Kath cand imi vede sangele uscat de pe fata.
- Ce Dumnezeu ai azi Katherine!? tip la ea enervat de atitudinea batjocoritoare cu care ma trata.
- M-am saturat sa te vad plangandu-ti de mila si victimizandu-te de parca ea ti-ar fi gresit cu ceva. A trecut un an si esti in acelasi stadiu! In numele cerului Shane! Treci peste! Daca nu te-a iertat pana acum nici nu o s-o faca! se rasteste la mine. 
  Pentru cateve momente am vazut negru in fata ochilor, iar cand am revenit cu picioarele pe pamant mana mea era in jurul gatului surorii mele, tinand-o suspendata in aer. Expresia ei nu era speriata, ci surprinsa. Imi impuneam sa ii dau drumul dar pur si simplu corpul meu nu asculta comenzile, singurul lucru pe care il faceam era sa marai la ea. 
- Shane! strigatul mamei ma face sa ii dau drumul iar ea cade tusind.
- Daca mai indraznesti sa spui asta o data...
- De ajuns! se rasteste mama. Ce naiba s-a intamplat?! maraie privindu-ma furioasa.
- Cineva nu suporta adevarul, murmura Kath ridicandu-se si plecand.
- Shane.., spune mama privindu-ma trista.
- Nu te uita cu privirea aia la mine. Nu pot sa cred ca si pana tu erai in stare sa imi ascunzi un lucru asa de important! Incep sa cred ca traiesc printre mincinosi, marai urcand in camera mea.
 Ma schimb in niste haine mai lejere si cobor jos mergand in birou. Iau o sticla de bautura din mini-bar si ma trantesc obosit pe canapea oftand. Camera arata mai bine deoarece cineva facuse curat . Ma uit la scaunul de langa ceea ce ar fi trebuit sa fie un birou si imi amintesc cu melancolie de serile in care stateam aici pana tarziu iar Heaven venea, stand in spatele scaunului si imbratisandu-ma sau rugandu-ma sa merg in pat deoarece era tarziu. Mi-e dor de serile alea. Mi-e dor de ea.

     Bunaa. Imi cer scuze pentru absenta mea dar am fost cam ocupata saptamanile astea si nici nu prea aveam inspiratie. Nu stiu cand postez capitolul urmator dar sper ca o sa fie cat mai curand. In alta ordine de idei cum vi se pare capitolul? Credeti ca Shane are dreptul sa reactioneze asa?