Alpha's Daughter

Capitolul 67

*Din perspectiva lui Shane*

- Dansam? spune blondina de langa mine ridicandu-se.
         Dau sa ma ridic si deodata un urlet ce abia se aude reduce toata sala la tacere. Inghet cand realizez cui ii apartine urletul si scrutez sala cu privirea.
- Heaven, spun si ies afara. 
     Imi caut iubirea vietii peste tot si nu o gasesc, incepand sa ma panichez. 
- Unde e Heaven? spun cand o vad pe Lexa.
- Nu e treaba ta Hell, spune rece si merge spre tatal lui Heaven. 
- Are probleme si trebuie sa o gasim, spune barbatul ingrijorat.
- Nu cred ca e prea departe voi merge cu Xander sa o cautam.
- Vin si eu! sar repede langa Beta-ul meu.
- Nu te apropii de ea! maraie Alpha Hale.
- Fie ca va place sau nu e tot perechea mea si am cea mai puternica conexiune cu ea! marai iritat. 
- In regula, haide, spune Xander si ne indreptam spre masina lor.
    Mergem timp de 20 de minute cand o simt din ce in ce mai aproape de mine. 
- Opreste! spun si ies din masina rapid.
       Inchid ochii si incerc sa ma concentrez pe mirosul ei. Abia se simtea semn ca trecusera de ceva timp pe aici. Ma uit in fata si la o distanta considerabila vad o cladire cu un singur etaj ce avea un aspect parasit. Te rog fii bine. Te rog fii bine!

  *Heaven pov.*

         Ameteala si starea de somnolenta faceau ca statul treaza sa para o sarcina imposibil de dus pana la capat. Simteam cum viata se scurge din mine cu fiecare secunda ce parea a fi minut. 
- Esti pe moarte draga Heaven, nu ai un ultim cuvant? spune Hendrix zambind.
- Niciodata nu am inteles..., spun ametita.
- Ce? spune confuz.
- Viata mea. E ca o drama romantica de prost gust. Perechea mea a uitat ca suntem perechi dupa ce tata l-a batut mar, maica-mea e moarta, m-am transformat in cel mai mare monstru posibil oprindu-mi sentimentele, dupa ce perechea mea mi-a redat durerea a inceput sa creada ca sunt nebuna si m-a bagat intr-un azil de nebuni si acum iata-ma aici. Singura persoana in care am avut atata incredere incat sa-i incredintez si ultimele farame ramase din inima mea s-a dovedit a fi un psihopat care ma vrea moarta si m-a vrut de la inceput. Nu se putea face drama mai jalnica de atat. 
- Esti distrusa, nu gluma, spune razand.
- Nu la fel de distrusa ca tine. Adica ce te-a facut sa devii asasin? Afacerea familiei? Probleme cu parintii cand erai mic? spun batjocoritor observand cum ma priveste plictisit. Aveai probleme cu integrarea in societate? Uuu sau poate ai avut probleme in dragoste! 
- Opreste-te, spune privindu-ma enervat.
- Deci probleme in dragoste. Pai hai spune-mi!
- Taci sau mori acum! maraie.
- E legat de pereche nu-i asa? Ce i-ai facut ai renegat-o? Sau poate... ai omorat-o?
- Taci! tipa dand cu pumnul in perete.
- Faptul ca esti un monstru era deja clar... dar sa-ti omori perechea? Ce fel de varcolac ar face asta? spun socata.
- Nu stii despre ce vorbesti! Uita-te la tine! Esti mai ceva ca o epava pe dinauntru! Si oricat de mult incerci sa uiti, lumea va sti mereu de Wanheda! tipa nervos.
- Eu macar nu mi-am omorat sufletul pereche! ma rastesc si eu la randul meu.
- Nu am avut de ales! striga exasperat.
- Mereu ai de ales, spun calma simtind cum ma cuprinde somnul din cauza sangelui pierdut.
- Cine te crezi sa ma judeci? Eu macar i-am curmat suferinta si nu am disparut timp de un an, spune apropiindu-se amenintator spre mine. 
- Perechea mea macar mai traieste, ma inclin spre el si ii soptesc la ureche. 
      Ochii i s-au facut rosii si a scos un urlet de nervozitate. Usa se izbi de perete si inima mi-a stat in loc. Shane a marait apoi l-a apucat pe Hendrix de gat si l-a aruncat in perete. 
- Heaven! spune Lexa venind la mine in timp ce Xander si Shane se ocupau de Hendrix. 
- Salut si tie, soptesc fara vlaga.
- Te rog rezista, te scoatem noi de aici, spune aproape plangand.
- Lexa e-n regula, sunt bine, spun fortand un zambet.
- Da, sigur, spune dandu-si ochii peste cap.
     Mi-a scos perfuzia smulgand si un scancet de la mine. Nu ma  mai pot opune senzatiei de somnolenta si imi inchid ochii.
- Heaven, vocea ragusita a lui Shane imi trimite fiori prin tot corpul. Imi tineam capul pe pieptul sau cald in timp ce el ma cara ca pe o mireasa.
- Ce ati facut cu...
-E mort, ma intrerupe raspunzand rece.
- Bine, spun si ma las iar prada somnului.

  ***

Deschid ochii simtind cum o durere ingrozitoare de cap ma strafulgera. Inghit in sec privind in jurul meu. Sunt in haita Hell? 
- E stabila trebuie sa o ducem de aici! vocea hotarata a Lexei se aude din spatele usii.
- Daca se intampla ceva pe drum? vocea perechii mele imi face inima sa se stranga de durere.
- Shane stii foarte bine ca asta e doar o scuza sa o mai tii langa tine putin! Cand se va trezi nu va fi fericita ca se afla aici! Nu mai e fericita cu tine, trebuie sa intelegi si sa o lasi sa-si traiasca viata! spune Lexa exasperata.
- Ti-e usor sa o spui, tu si Xander nu aveti nicio problema. Lexa, Heaven e totul pentru mine si inteleg cat rau i-am facut si inteleg ca nu ma poate ierta, dar faptul ca inteleg nu imi face viata mai usoara. Tot imi e greu sa o stiu departe de mine. Asa ca da, vreau sa stea aici pana se trezeste pentru a o simti aproape cat de mult posibil pentru ca nu va mai exista o alta sansa in care ea sa stea atat timp de buna voie cu mine! sfarseste Shane prin a tipa. 
    Conversatia lor nu a facut decat sa intareasca durerea deja existenta in pieptul meu. Ma ridic scancind din cauza durerii fizice si imediat usa se deschide si pe ea intra Shane ingrijorat si Lexa.
- Nu ar trebui sa te ridici acum, inca nu te-ai vindecat complet, spune Shane pasind spre mine.
- Sunt bine, spun rece privind podeaua.
- De cat timp esti treaza? spune Lexa.
- Daca vrei sa stii daca v-am auzit conversatia raspunsul este da, spun mergand spre iesire. 
       Cand trec pe langa o oglinda observ ca eram imbracata cu o pereche de pantaloni scurti gri si un tricou negru.
- Sunt ale Katherinei, rochia ta e plina de sange, ma informeaza Lexa. 
- Heaven te-ai trezit! spune femeia careia i-am dus dorul.
- Buna Mel, spun si ne imbratisam.
- Cum te simti? 
- Sunt bine, spun incercand sa o linistesc. 
- Ar trebui sa mergi acasa, Derek e extrem de ingrijorat.
- In regula, spun si ies impreuna cu Lexa. 
- Imi pare rau ca a trebuit sa auzi discutia aia, spune Lexa fiind atenta la drum.
- Nu era nimic nou pentru mine, spun sec. 
      Linistea se asternu in masina. Am continuat sa privesc pe geam pana cand am ajuns in haita. Iesim amandoua din masina si nu apuc sa intru bine in casa ca tata vine si ma imbratiseaza. 
- Voi arde haita aia pana la ultimul fir de iarba, spun expirand nervos.
- Nu. Nu ai de ce. Calistro mi-a facut asta nu haita lui, iar el si-a primit pedeapsa. 
- Nu pot pur si simplu sa trec cu vederea.
       Telefonul Lexei incepe sa sune si se scuza iesind din camera. 
-Le vom spune sa se mute si gata, spun sec.
- Tocmai am vorbit cu Luke care se plimba prin padure. A spus ca haita lui Calistro vine spre granita... si vor razbunare, spune Lexa ingrijorata.

       Imi pare rau ca v-am lasat sa asteptati atat. Ce parere aveti despre acest capitol?