Alpha's Daughter

Capitolul 51

Ma trezesc somnoroasa cu o durere de cap inca incercandu-ma. Privesc soarele arzand afara. Italia. Mereu mi-a placut aici pentru ca e o vreme asa calda si insorita. Cred ca e a treia sau a patra oara cand vin aici. Am fost cu parintii cand eram mai mica. Ma ridic din pat facandu-mi rutina de dimineata si imbracandu-ma cu o pereche de skinny jeans negri, un tricou negru de la Adidas si o pereche de conversi. Cobor jos intalnindu-i privirea Katherinei cum ma analizeaza.
- La naiba Hevs sunt aproape 40 de grade afara si tu te imbraci asa! 
- Asta e, spun sec.
- Du-te si schimba-te! spune autoritar.
- Nu, spun privind-o in ochi sfidator.
- Am inchiriat un Mitsubishi Evo 10 si nu te las sa conduci daca nu te schimbi.
      Cand am auzit asta am fugit intr-o clipita inapoi in camera. M-am schimbat cu un crop top ombre ce era jumate alb jumate albastru inchis si o pereche de pantaloni scurti negri. M-am incaltat cu conversii negri si m-am indreptat spre oglinda. Talia mea era mai subtire ca iniainte si la fel si picioarele. Clavicula era mai proeminenta acum. Slabisem destul de mult dar nu puteam sa spun ca imi displace modul in care aratam. Insa stiam ca nu e bine. Faptul ca nu am mai mancat de nu stiu cand nu ma bucura dar nu simt nevoia sa iau atitudine. Imi prind parul in coc si cobor. Jos ma asteptau Bree, Lexa si Kath. 
    Kath purta o rochie simpla alba vaporoasa fara bretele si o pereche de sandale gladiator crem. Lexa purta un tricou alb, o pereche de pantaloni scurti albastri si vansi negri.

Iar Bree purta un tricou alb pe care scria "Muse", o pereche de pantaloni scurti negri cu talie inalta si sandale gladiator negre.

- Girls day! chiuie Lexa. 

- Unde mergem? spun cand intram in masina si Bree scoate o harta.
- Grand Caffee. E in centru.
 - Bun pana acolo stiu sa ajung, spun si calc pedala de acceleratie obtinand de la fete tipete speriate.

*Dupa 2 ore*

- Si Hevs, ce planuri ai pe viitor? mi se adreseaza Kath.
- Voi merge la facultatea de arhitectura.
- Acasa, nu?
- Da, spun ganditoare.

~~~~

- Haide Bree ai cumparat o gramada de rochii! Pun pariu ca nici nu o sa le porti pe toate! ma milogesc de ea.
- Heaven are dreptate. Suntem aici de asa de mult timp ca afara e intuneric! spune Kath exasperata.
- Ugh bine, spune Bree dandu-si ochii peste cap.
Multumesc cerului ca am scapat si ne indreptam spre masina.

- Aaa fetelor nu cred ca pe aici am venit, spun virand iar conform GPS-ului. Parea mai degraba ca suntem undeva spre marginea orasului.
- Trage pe dreapta, spune Lexa.
Ne dam jos din masina cautand din priviri orice loc ni s-ar putea parea familiar.
- Poate e in directia asta, spune Kath mergand la stanga pe o strada.

       Era imposibil sa recunosti ceva. Cum naiba am ajuns asa departe nu stiu dar cert e ca luminile orasului se vad prea departe.
- Kath? Nu te indeparta! spun cautand-o din priviri.
Cand nu am vazut-o am incuiat masina facandu-le semn fetelor sa ma urmeze. Am mers cativa pasi pana am putut-o vedea pe Kath lipita de o masina de un barbat cu un pistol la gatul ei.
- Arunca pistolul pe jos si pleaca daca vrei sa mai ramai in viata, marai strangandu-mi mainile in pumni.
- Are tot dreptul s-o impuste. Nu are ce cauta aici, o alta voce se aude si imi rotesc rapid privirea in jur pentru a vedea inca 6 barbati ce aveau armele spre noi.
- Nu imi place sa repet, spun de data asta pe o voce joasa si maraita.

Barbatul se intoarce privindu-ma. Incerca sa fie inexpresiv dar puteam vedea o farama de frica in ochii sai. Cat timp era atent la mine Kath a reusit sa ii arunce pistolul pe jos si sa fuga spre noi. Am auzit cum piedicile pistoalelor au fost trase semn ca erau gata sa impuste si l-am vazut pe barbatul ce mai devreme o tinea pe Kath aplecandu-se dupa pistol. Nu a reusit sa traga piedica deoarece furia a pus stapanire pe mine si nevoia de a-mi apara prietenele m-a facut sa-mi scot ghearele si coltii si sa urlu cat am putut de tare. Am putut simti un tremur in jurul meu chiar si din partea prietenelor mele datorita ferocitatii ce zacea in urletul de care nici eu nu stiam ca sunt in stare.

- Lascialo chiamare il Capo? (Sa il chem pe Sefu?) spuse unul dintre barbati catre altul.
- Sei un idiota? Si potrebbe preoccuparsi!(Esti idiot? L-ai putea deranja!) raspunse celalalt cu un puternic accent italian.
- Il tuo inconscio mi mente più forte, se aude un glas marait. (Inconstienta voastra ma deranjeaza mai tare)
- Capo...spune asa-zisul agresor al Katherinei cu glas gatuit.
- Silenzio, maraie iar vocea.
Pot distinge in umbra o silueta inalta si o pereche de ochi albastri extrem de familiari. Ugh iar el!?
- Che siano i cani randagi ( Sigur sunt niste catele ratacite), spuse unul din ei.
- Siamo in grado di giocare con loro ( Ne putem juca cu ele), spune altul privindu-ne flamand.
- Silenzio, maraie din nou. Deciderò cosa fare con loro (Eu voi decide ce facem cu ele), spune privindu-ma dur.
- Parlo italiano, ma trezesc maraind.

Acum atentia tuturor era asupra mea. Toti barbatii pareau uimiti mai putin Capo. Acesta ma priviea intrigat si totusi distant.
- Mi-ati incalcat teritoriul, se hotaraste pana la urma sa vorbeasca in engleza.
- Nu vad nicio haita, spun dur.
- N-am zis nimic de vreo haita.
- Poate data viitoare iti marchezi teritoriul.
- Ai limba cam ascutita.
- Nu mai ascutita ca ghearele, marai.
- Ai grija cu tonul s-ar putea sa te coste tupeul, spune inclestandu-si pumnii.
- Nu imi pasa, spun pe un ton glacial.
Ma intorc cu spatele plecand urmata de fete.
- Am zis cumva ca poti pleca? maraie din spate.
- Nu esti seful meu, spun sec continuand sa merg.

Ii puteam inca simti privirea arzandu-mi spatele fapt ce m-a facut sa imi dau ochii peste cap iritata. Intram in masina, o tacere de mormant asternandu-se.
- De cand vorbesti italiana? spune Kath.
- Ce ziceau tipii aia? spune Bree.
- Nu vrei sa stii, spun pornind motorul.
- Si unde mergem? Inca nu stim drumul, spune Lexa.
- Orasul e in spate deci sigur nu mergem in fata, spun inca iritata.

Intorc masina mentinand acum o viteza normala. Dupa ceva mers realizez ca din nou nu stiu pe unde sa merg si opresc scotandu-mi telefonul.
- Ce se intampla? spune Lexa.
Ii fac semn sa faca liniste in timp ce astept ca apelantul sa raspunda.

*Conv. telefonica*

- Am nevoie de ajutor, trec direct la subiect.
- Sunteti bine? Ce s-a intamplat? spune Liam alarmat.

- Ne-am ratacit.
Am auzit cum izbucneste intr-un raset retinut, lucru ce m-a facut sa marai.
- N-ai auzit de GPS? se aude vocea lui Luke pe fundal.
- Sa-ti bagi GPS-ul in fund ca daca nu era el nu ne rataceam! tip deodata facandu-le pe fete sa tresara.
- Ok ok calmeaza-te. Concentreaza-te pe conexiunea noastra ca sa pot vedea unde sunteti, spune Liam.
- Bine, marai si inchid ochii inspirand adanc.
Ma gandesc la el si deschid ochii. Un junghi mi-a cutremurat tot corpul facandu-mi capul sa zvacneasca puternic timp de o secunda. Am marait o injuratura rotindu-mi ochii pentru a-l putea ajuta sa vada ce e in jur.
- In regula venim sa va luam, spune si inchide.

*Sfarsitul conversatiei*

Trecusera in jur de 10 minute si tacerea incepea sa ma enerveze.
- Ce mai face Shane? spun intorcandu-ma spre Kath.
Toate aveau fetele surprinse de subiectul ales pentru a inlatura linistea.
- Umm pai... N-o duce prea bine, spune Kath cu jumatate de glas.
- Are haita probleme? spun incruntata.
- Nu. Nu e bine pe plan emotional. Incearca s-o ascunda dar se vede.
- Hevs nu mai suportam sa va vedem cum va faceti rau. E destul de evident ca ii pare rau. De ce nu il ierti? spune Bree trista.
- Nu e asa usor.
- Da, stim ca iti e greu dar i-ai putea acorda o sansa.
- A cata sansa? o intrerup. Bree nu cred ca mai stii ce mi-a facut. Sa iti amintesc. Nu il invinuiesc ca a fost cu Sage. Era vrajit nu avea de unde sa stie. La inceput. Insa simtea legatura dintre noi. Si dupa maxim 4 luni efectul vrajii a inceput sa dispara. Avea amintiri cu lucruri pe care le faceam impreuna. Si chiar si dupa ce vraja s-a dus si si-a amintit cine e cu adevarat perechea lui, a continuat sa reguleze tarfa aia. De ce?Pentru ca am ales sa plec si sa ma transform intr-un monstru? Pai sigur nu am facut-o de bine ce-mi era! vocea mea creste in intensitate pe parcus ca la final sa ajung sa tip.
- Hevs...
- Dar m-am intors ca sa ii apar haita si am zis ok trec peste. E perechea mea totusi. Si am trecut peste. Si totul parea bine dupa ce mi-a repornit emotiile si m-a facut sa ma lupt cu durerea in fiecare zi si sa iau antidepresive. Dar eram constienta ca inca depind de el si ca e singurul care chiar daca ma raneste ma poate ajuta sa fiu mai bine. Asa ca l-am iertat si i-am mai dat o sansa. Si ce a facut cu asta? M-a facut nebuna! Toti ati facut-o! Halucinam din cauza unor droguri de care nu stiam dar el credea ca am probleme! La naiba pana si eu am inceput sa cred ca sunt nebuna! tip.
- Ne pare asa de rau, spune Kath cu vocea ragusita aproape plangand.
- Oh si cireasa de pe tort. Nu numai ca a crezut ca sunt nebuna in ciuda declaratiilor mele contradictorii. Dar m-a internat timp de o luna si ceva intr-un spital de nebuni. Si daca inainte nu eram nebuna atunci cat am stat acolo am devenit, inchei calma privind farurile masinilor baietilor.
Cele doua vehicule opresc langa noi si inainte sa ies mai adaug ceva:
- Si chiar daca mi-a facut atatea stiu ca o sa il iert. Pentru ca il iubesc dureros de mult, spun si ies.
- Toata lumea e bine? spune Ty imbratisandu-si perechea la fel cum faceau si restul. Gest care m-a lasat rece. 
Liam m-a tras intr-o imbratisare brusca.
- Stiam ca esti varza la orientare dar nici chiar asa, spune razand.
- Mai taci, spun ciupindu-l de abdomen.
- Auu, spune dandu-mi drumul si prefacandu-se afectat.
- Am aflat ca Hevs stie italiana, spune Kath cu o urma de amuzament in glas.
- Sia parlare italiano (Amandoi vorbim italiana), spune fratele meu razand si surprinzandu-i pe toti.
- Hale, sunteti ca niste cutii cu secrete, spune Alexander facandu-ne pe toti sa radem.

Luke, Kath, Xander si Lexa intra intr-o masina iar Ty cu Bree in alta, astfel eu si Liam ramanem cu masina cu care am venit eu cu fetele.
- Ati vorbit despre el nu-i asa? spune Liam dupa jumatate din drum parcurs.
- Ce ne-a dat de gol? spun punandu-mi cotul stang pe geam si sprijinindu-mi capul in mana stanga in timp ce cu cea dreapta conduceam.
- Katherinei ii tremura vocea, spune Liam privind in fata rigid.
Oftez zdrobindu-mi buzele una de cealalta.
- Te-au intrebat daca il vei ierta nu?
- Da.
- Si o vei face? spune Liam.
Reflectez cateva minute asupra intrebarii.
- Da, spun sec privind drumul.

Asta da sfarsit :))) Pareri? Nu uitati ca am postat si la "Demon cu sentimente" si ar insemna totul pentru mine daca ati arunca un ochi si mi-ati spune parerea. Cum am mai spus chiar cred ca acea carte are potential insa nu prea e votata si nu stiu daca e chiar asa buna :( Oh si sa stiti ca am schimbat vedeta ce o "joaca" pe Lexa. Nu mai e Kylie Jenner si e Kelsey Simone. Nu ca ar conta dar in fine :))