Alpha's Daughter

Capitolul 57

   *Hendrix pov.*

       Ajung inapoi in haita si fac un dus. Intalnirea cu Heaven m-a dat peste cap. Nu imi pot scoate din minte cuvintele ei inainte sa plece "Poate ca iubirea te face vulnerabil dar iti da si putere" .Oricat as incerca nu o pot intelege. Cum poti ierta de atatea ori o persoana care te-a ranit si sa continui sa o iubesti? Din cate stiu s-au despartit dar e clar ca inca il iubeste si se lupta cu asta zi de zi. Din punctul meu de vedere e putin cam naiva. A iertat de atatea ori si asta a costat-o. Acum clar nu mai are aceeasi tarie de caracter. Nici nu ai zice ca acum cateva luni era o ucigasa cu sange rece. Dar in acelasi timp o si admir. Pentru ca are taria necesara sa se ridice de fiecare data cand e doborata. Stiam cine e Heaven Hale, fostul Alpha Suprem si renumita Wanheda. Insa nu stiam cum arata. Daca stiam cine e cand am dat peste ea in oras sau in Italia sigur as fi avut mai multa grija la comportament. Tind sa urasc fiecare persoana cu care intru in contact pentru ca stiu cat de inselatoare pot fi persoanele. Azi sunt alaturi de tine si maine te injunghie pe la spate. Dar la ea e diferit. E ceva ciudat in aura ei care imi inspira incredere. Uneori renunt la comportamentul meu rece in preajma ei si nu e bine. Nu trebuie sa imi las garda jos.
   Cobor la parter intrand in birou. Vad printre teancurile de hartii poza cu noi. 
- La naiba! marai ridicandu-ma.
 Urc inapoi in camera mea luand pe mine primele haine care mi-au ajuns in mana. Cobor inapoi la parter luand cheile. Intru in masina si am grija sa opresc la o florarie si sa cumpar un buchet de flori. 
   Parchez intrand in cladire. Asistentele mergeau alert pe coridor. Puternicul miros de pastile imi invada narile facandu-ma sa stramb din nas. Urasc spitalele. 
- Credeam ca ati uitat, spune asistenta amuzata. 
- Nu, spun rece. 
    Intru in salon auzind bipuitul aparatelor ce tineau faptura in viata si ii monitorizau bataile inimii. Pielea ei era alba ca laptele si buzele vinetii, singura pata de culoare fiind claia de par roscat ce i se revarsa pe langa umeri. Am pus buchetul de flori in vaza langa celelalte si m-am asezat langa pat pe scaun. 
- Imi pare rau, soptesc nesigur daca ma aude sau nu. 
     O privesc minute in sir pana realizez ca imi fac rau si ies. In timp ce mergeam pe coridor o silueta mica si subtirica trecu pe langa mine ca o umbra. As recunoaste oriunde parul acela saten si mersul apasat. 
- Iar tu? spun plictisit.
        Fata se intoarce privindu-ma cu ochii ei verzi si intunecati. O privire de gheata ma patrunde pana in maduva oaselor dar nu las asta sa se vada. 
- Se pare ca chiar ma urmaresti, spune sec.
     Am analizat-o din cap pana in picioare observand ca e palida si are o branula la mana. 
-  Unde fugi asa? spun amintindu-mi de mersul ei grabit.
- Cat mai departe de tine, spune dandu-si ochii peste cap si dand sa plece. 
- Cred ca atata timp cat porti aia, spun aratand spre branula, si arati ca un mort, trebuie sa ramai in spital, spun tinand-o de incheietura. 
- Asculta Calistro, maraie prinzandu-mi incheietura cu mana pe care o avea libera si strangand. Chiar nu ma intereseaza ce faci aici, sau cum se face ca de cand ai venit numai peste tine dau. Insa daca imi mai dai o singura data ordine iti mut capul de pe umeri fara sa clipesc si nu ma intereseaza de ce parere o sa aiba haita ta despre asta, spune totul maraind pe un ton jos.
Ochii ei trimiteau sageti, acum fiind rosii. Se pare ca inca nu si-a pierdut puterile de Alpha Suprem. 

*Heaven pov.*

      Nu stiu ce naiba caut aici si nu ma intereseaza. Daca ei nu ma externeaza plec singura. 
- Heaven, vocea rastita a tatalui meu se aude din spatele lui Hendrix.
- Probleme cu tati? ma ia prostul peste picior.
- DISPARI PANA NU TE BAT! racnesc enervata la culme.
       Am putut vedea cum tresare pentru o secunda privindu-ma nervos. Nu stiu de ce eram mai nervoasa. De faptul ca e idiot sau de faptul ca nu ma deranja cand ne intalneam? Heaven trebuie sa incetezi! 
- Unde crezi ca pleci? spune tata calm, acum fiind in fata mea.
- Acasa.
- Domnisoara Hale ati avut o cadere de calciu nu....
- Taci, marai intrerupand asistenta agitata. Daca vreau sa plec, plec, si nimeni nu ma poate opri, spun rece intorcandu-ma cu fata spre iesire. 
- Te rog Heaven, vocea extenuata a tatei imi cutremura corpul.
    Ma intorc spre el surprinzand o privire ingrijorata pe fata sa. Oftez. 
- Nu vreau sa ti se mai intample inca o data. Iti faci rau si nu vreau sa te pierd si pe tine, vocea sa trista ma indeamna sa il iau in brate. 
      Eram asa de preocupata de mine si sentimentele mele incat nu realizam ce impact aveau actiunile mele asupra celor din jur. 
- Nimeni nu se apropie cu ace de mine fara acordul meu, spun si vad cum pufneste amuzat. 
- S-a facut, spune si ne indreptam inapoi spre salon. 
     Ma asez inapoi pe pat si pentru o secunda o senzatie de ameteala imi invaluie corpul. Era el. Incerca sa treaca de bariere. Cred ca a simtit ca ceva nu e in regula. Dar nu aveam sa-l las sa stie. Nu mai este de mult treaba lui ce se intampla cu viata mea. Strang ochii ca mai apoi sa ii deschid lenes, alungand senzatia de ameteala. 
- Esti bine razboinico? spune Luke imbratisandu-ma. 
- As fi si mai bine in patul din camera mea, spun plictisita. 
- Probabil dar e spre binele tau, spune privindu-ma ingrijorat.
- Daca se mai uita cineva ingrijorat la mine va pocnesc pe toti, spun dandu-mi ochii peste cap. 
- In regula ma duc pana la Mc ce vrei sa iti aduc?
- Libertatea, spun oftand plictisita. 
- McChicken si cartofi prajiti sa fie, spune iesind.  

      *Peste 3 zile*

 In sfarsit merg acasa! Am crezut ca mor 3 zile in spitalul ala. Daca mai stateam o zi sigur bateam o asistenta. Tata parcheaza masina si intram amandoi in casa. 
- Uite-o si pe morocanoasa noastra! spune Lexa fericita sarindu-mi in brate. 
- Hei si tie, spun asezandu-ma pe canapea. 
- Alo? spune Kath vorbind la telefon.
-...
- Iar? spune punandu-si mana pe frunte.
-...
- In regula venim imediat, spune inchizand.

       Pe fata ei ingrijorarea era la ea acasa. 
- Ce s-a intamplat? spune Luke confuz.
        Kath se uita la mine si mi-am dat seama din prima secunda ca are legatura cu o anumita persoana. 
- Spune, o rog desi stiam ca o sa doara.
- E Shane. In ultimul timp tot ce face e sa bea iar acum m-a sunat mama. A spus ca e foarte nervos si ca arunca lucruri prin biroul lui si nu lasa pe nimeni sa intre. Trebuie sa plec, spune ridicandu-se. 
  Am stat cateva secunde sa analizez ce ar trebui sa fac. Ugh Shane de ce nu te pot lasa pur si simplu in trecut!?
- Vin si eu, ma ridic luand cheile masinii.
- Esti sigura? spune Lexa.
- Da, spun si iesim afara. 
     Intru in masina alaturi de Kath, Luke, Bree si Ty. Apas acceleratia pornind in viteza. In mai putin de 15 minute ne aflam in teritoriul haitei Hell. De mult timp nu am mai fost aici. Imediat cum am vazut casa pielea a inceput sa ma furnice. Corpul imi tremura si inima batea cu putere. O auzeam ca o toba in urechi. Respiratia mi-era neregulata. Pasesc afara din masina nesigura. Picioarele deja incepeau sa mi se inmoaie. O urmez pe Kath in casa simtind acel miros familiar ce inca ma face sa inghit in sec si imi da fiori. Nu credeam ca voi ajunge in locul asta asa devreme. Speram sa nu se intample. Dar nu puteam nici sa stau deoparte. Facem cativa pasi intrand in bucatarie. Mai intai intra prietenii mei, eu ramanand ultima. Cand dau cu ochii de Melanie aceasta inspira surprinsa. Nu stiam cum sa reactionez. Oare era suparata pe mine?
- Oh Heaven! ofteaza imbratisandu-ma strans. 
     Se pare ca nu.
- Nu am crezut ca vei veni, dar speram asta. Nu stiu ce se intampla cu el. Este asa de rece si distant. De 2 ore sta in birou si se tot aud bufnituri. Nu lasa pe nimeni sa intre, spune ingrijorata aproape plangand. 
- E in regula Melanie, daca pot sa-l ajut o voi face, spun frecand-o usor pe spate.
- Multumesc, sopteste. 
    
     Se aude un tipat oarecum retinut din birou ceea ce ne face pe toti sa ne indreptam atentia spre camera cu pricina. Cu fiecare pas facut spre usa respectiva, picioarele mi se inmoaie si mai tare. Fii tare Heaven! Fii tare! imi repetam strangand pumnii. 
- Shane? spune Kath incercand usa. 
- Pleaca, se aude un marait ce ma infioara. 
- Te rog Shane deschide! spune fata ingrijorata. 
- Ce nu intelegi din pleaca?! de data aceasta tipa apoi arunca ceva prin camera.
     Ma uit spre Melanie care plangea fiind imbratisata de sotul ei. Faptul ca Shane isi ranea familia m-a enervat. 
- Platesc mai tarziu usa, spun intorcandu-ma o secunda spre femeie.

       Fac doi pasi in fata si imi iau avant. Lovesc cu putere usa cu piciorul, se aude o pocnitura si lemnul cade pe jos. Meditez cateva secunde daca sa intru sau sa ma transform si sa plec naibii. Decid sa fac un pas in camera. Cand am intrat tot curajul meu a zburat pe fereastra. Totul in jur era un dezastru total. Rotesc privirea si dau cu ochii de el. La naiba la asta nu ma asteptam...

      Pareri?