Alpha's Daughter

Capitolul 53

   Dupa alergat intru in sala. Nimeni. Perfect. Las sticla cu apa jos incepand sa fac niste exercitii de incalzire. Dupa cateva abdomene si tractiuni ma indrept catre "patul mortii" cum ii spun eu. Nu e ceva de tortura dar e obositor. Dupa ce atasez greutatile ma intind apucand strans de halter. Il ridic din suport incepand sa il las in jos pana sunt cativa centimetri intre pieptul meu si acesta apoi il ridic din nou, repetand miscarea de cateva zeci de ori. Dupa ce obosesc ma ridic in picioare si iau o pereche de manusi de box. Ma indrept spre un sac si incep sa imi descarc toate frustrarile pe acesta. Lovesc mai intai cu pumnii intr-un ritm regulat ca mai apoi sa sfarsesc sa dau cu pumnii si picioarele frustrata. Aud usa deschizandu-se si ma intorc pentru a da cu ochii de tata. 
- Sincer asta e ultimul loc in care am crezut ca te voi gasi, spune amuzat.
- Si eu sunt putin surprinsa, spun ridicandu-mi colturile gurii intr-un zambet mic, continuand sa lovesc.
- Ai cam ruginit, spune venind in dreptul meu. 
    Se duce apoi la unul din dulapuri scotand de acolo o pereche de manusi pentru aparare. Si le pune iar eu imi fixez mai bine manusile. 
- Sa te vad, spune privindu-ma sfidator.
    Imi strang coada mai bine si ma indrept spre el. Trag o gura de aer inclestandu-mi pumnii si incepand sa lovesc. Incercam sa lovesc cat mai tare in timp ce tata isi muta pozitia mainilor constant ca la sfarsit sa ma trezesc cu o manusa peste ceafa. 
- Fii atenta, spune si aprob din cap continuand sa lovesc. 
     Luam o pauza dupa cateva minute, pentru a bea apa. 
- In ring, spune urcand el primul.
- Aaaa ce? spun nesigura.
- Heaven urca in ring sau te iau cu forta, spune privindu-ma serios.
     Inghit in sec urcand in ring. 
-Chiar trebuiee? spun crispandu-ma.
-Da, spune tata razand. 
   Luam amandoi pozitie de lupta. Ataca el primul incercand sa imi dea un pumn in coaste dar ma feresc la timp. Incearca iar sa ma atace dar de data asta cu piciorul. Sar pe spate ferindu-ma si ajungand astfel la doi metri langa. 
- De ce nu iti imaginezi ca sunt Sage? Poate asa ma lovesti in loc sa te feresti.
- Ai aflat? spun apropiindu-ma de el.
- Oh te rog Heaven. Evident ca am aflat. 
- Cum? spun si incerc sa il lovesc cu piciorul in coapsa dar il prinde si ma arunca pe jos. 
- Sunt Alpha-ul Suprem. Si cand cineva imi raneste copiii devin nervos. Si contactez persoana in cauza.... sau pe mama acesteuia, spune la sfarsit. 
      Am sarit deasupra lui ajungand in spatele sau. L-am lovit cu piciorul in spatele genunchiului cat de tare am putut. A cazut in genunchi suspinand si atunci pumnul meu a facut contact cu fata lui. 
- Pe asta nu ai vazut-o, chicotesc cand se ridica fulgerator.
- Deci ai si alte viteze inafara de incet si foarte incet, spune razand. 
- Asa se pare, spun si imi incerc iar norocul vrand sa ii tintesc sternul.
    Din nefericire este mai rapid decat mine si imi prinde mana intorcandu-mi-o la spate. A ridicat putin in sus si am auzit niste pocnituri acompaniate de durere in zona umarului. Am scancit incercand sa ma eliberez, fara rost insa.
- Foloseste-te de furia pe care o simti. Exteriorizeaza-te! striga.
 
         Las un urlet incarcat de nervozitate sa-mi paraseasca gatul in timp ce cu mana dreapta pe care o aveam libera il lovesc cu putere in coaste. Ma elibereaza pentru a-si pune mana in zona acaparata de durere. Nu ii las nici o secunda sa isi revina. Imi pun rapid piciorul stang pe umarul sau apoi pe cel drept si din viteza ma dau peste cap. Tata cade pe jos in timp ce eu ma ridic in picioare. Il simt pe Shane cum incearca sa-mi patrunda printre bariere si pentru o secunda sunt distrasa. O nenorocita de secunda. Mare greseala. Nici nu-mi vad tatal cand se ridica de pe jos si imi prinde ambele maini la spate intr-o stransoare dureroasa. Alte pocnituri se aud acompaniate de scancetele mele.

- Dracia naibii, murmur cand tata intensifica stransoarea.
- Nu lasa loc de distrageri. Esti foarte scunda si agila. Foloseste-te de asta. 
 
       Incuviintez din nou si imi pun toata forta intr-o saritura peste cap. Ma folosesc de tata ca sprijin la inceput pana ce acesta, fortat de viteza cu care am executat miscarea, imi da drumul. Ajung din nou in spatele sau. Il prind din lateral de gat si ma folosesc de toata forta care mi-a mai ramas sa il ridic in aer si sa il izbesc cu putere de pamant. La cum i-a pocnit coloana ma doare si pe mine. 

- Despre asta vorbesc, spune razand si scancind in acelasi timp.
    Chicotesc ajutandu-l sa se ridice. 
- Am auzit ca cica maine incepeti scoala, rade de mine.
- Parca asa am auzit si eu, spun facandu-l sa chicoteasca. Trebuie sa merg sa imi cumpar haine.
- Dupa ce mananci.
- Am mancat, mint cu nerusinare.
     Ma priveste sceptic cateva secunde ca apoi sa isi continue mersul. Ajungem in casa si fac un dus rapid. Ma imbrac cu o pereche de pantaloni scurti negri, un tricou visiniu si o pereche de conversi negri. Imi prind parul intr-un coc dezordonat si imi pun ochelarii de soare pentru a nu se vedea cat am plans. Imi iau o gentuta unde imi pun portofelul si telefonul si cobor. 
- Unde mergi? spune Liam mancand cu gura plina.
- In oras. Inchide gura cand mananci.
- Pot sa vin si eu? spune cu ochii de catelus.
- Fie, spun dupa cateva secunde de gandire.
 
       Sare imediat de pe scaun zambind. Ne urcam in masina si plecam. Orasul era destul de linistit ceea ce reprezenta un avantaj pentru mine si nervii mei de soferita. Gasesc rapid un loc de parcare. Intram in complexul urias iar primul lucru pe care il observ e ca si  acesta este relativ liber. 
- Perfect, soptesc inaintand. 
- Nu o sa dureze prea mult, nu? spune privindu-ma putin infricosat.
- Spre fericirea ta, nu, spun si intram in H&M. 

     Dupa o ora jumatate ducem pungile la masina. 
- Vrei sa mergem undeva? spun pornind masina.
- Hai la Mc.
- Doame Liam ai mancat inainte sa plecam, spun razand.
- Asta e! Sunt in cerstere! spune si el razand.

***
- Ce ai de gand sa faci? spune Liam infulecand un hamburger.
- La ce te referi? spun confuza.
- La Shane, cand spune asta stomacul mi se intoarce pe dos si abandonez orice intentie de a manca ceva. 
- Nimic. Fiecare e cu treaba lui, cu viata lui. 
- Daca asa e sa ai pereche cred ca mai bine ma lipsesc.
- Sa nu mai spui asta, Liam, spun dandu-mi ochelarii jos pentru a-l privi ingrijorata.
-Dar uite ce ti-a facut tie perechea, Hevs, spune trist. 
- Daca eu si Shane nu am fost meniti sa fim impreuna asta nu inseamna ca nicio pereche nu e. Sa simti ca cineva te iubeste inapoi si ca nu vei trece singur prin greutatile pe care viata ti le ofera e cel mai minunat sentiment, indiferent de cat de putin ar dura. Cu toate ca in acest moment ma doare, Shane mi-a oferit si cele mai frumoase clipe din viata mea.
    Inchei "discursul" si imi pun ochelarii la ochi deoarece simteam ca se umezisera. Acesta asimileaza fiecare cuvant pe care i l-am spus. 
- Si... a 12-a, spune razand. 
- Haha, spun si strang de pahar cand acesta da sa bea. Tot sucul ajunge pe pantalonii sai si pe fata. 
- Nu e amuzant, spune stergandu-se.
- Ba este, spun zambind. 

       Iesim indreptandu-ne spre masina.
- Heaven? vocea sa uimita rasuna din spatele meu.
     Deodata ma opresc impietrind. Sangele imi ingheata in vene si devine din ce in ce mai greu sa respir datorita nodului din gat. Liam ma priveste nesigur de cum voi actiona. Inghit in sec si ma urnesc din loc, cu scopul de a-l evita pe cat de mult posibil. 
- Te rog asteapta, spune cu glasul frant.
    Il ignor continuand sa merg.
- Te rog, spune si din exasperare ma opresc.
- Ce vrei Shane? marai intorcandu-ma cu fata la el.
    Spre fericirea mea am fost inspirata sa imi iau ochelari de soare. Daca nu i-as fi avut in acest moment duritatea vocii mele ar fi fost contrazisa de lacrimile ce stau sa iasa. 
- Sa vorbim, spune privindu-ma trist.
- Nu avem ce vorbi, spun intorcandu-ma.
      Apuc sa fac un pas pana sa ma prinda de incheietura. Tresar surprinsa de caldura ce inca ma mai trece cand ma atinge. Oricat as nega, mereu atingerea sa va avea un impact mai mult sau mai putin placut asupra mea. 
- A fost o greseala ce am facut. Am crezut ca nu ma vei mai ierta si am cedat. 
- Macar stii de ce venisem atunci? spun rece.
- Nu.
- Sa te iert, spun si ii cade fata. 
- Hevs...
- Stai linistit nu se va mai intampla, spun si plec lasandu-l surprins de nesimtirea cu care i-am raspuns.

        Cand urc in masina Liam e tot un zambet.
-Ce? spun confuza.
- Puteam sa jur ca aud artificii cand i-ai dat rektul ala, spune razand.
    Pufnesc amuzata pornind masina si plecand. Amuzant sau nu, era adevarul. Si-a epuizat orice sansa de a-l mai ierta. De acum in colo viata merge inainte fara el.

    Sper ca va place! Asa m-am tot gandit si de fiecare data cand imi scrieti un comentariu despre cat va place aceasta carte sau de mine ca scriitoare niciodata nu stiu ce sa spun. Adica as putea sa va spun la toti multmesc si ma bucur ca va place dar as repeta asta prea mult si ar parea ca nu o si simt. Asa ca mai bine va zic aici. Va multumesc din suflet pentru aprecierea pe care mi-o purtati mie sau cartii. Ma bucur foarte mult ca va place si va iubesc <3 Sunteti minunati! Asa ca tu.. Da tu! Ala care citeste! Iti multumesc ca o faci si sper sa iti placa! :*