Alpha's Daughter

Capitolul 85

Era extrem de cald pana si in timpul noptii aici, asa ca m-am schimbat intr-o rochie nude cu o palma deasupra genunchilor petrecuta in fata si cu un mic decoletu in V. Mi-am impletit parul intr-un spic lejer, lasand cateva suvite in fata, am folosit putin machiaj, m-am incaltat cu o pereche de sandale negre cu talpa plata, mi-am pus o palarie de plaja mare si neagra pe cap si le-am cerut aproape tuturor sa-mi zica de ce au nevoie prin intermediul conexiunii mintale, intrucat ma indreptam in oras sa cumpar ceva de mancare la pachet si niste bauturi. Am spus aproape tuturor deoarece nu mai aveam conexiunea cu Shane destul de puternica sa putem comunica telepatic. Inghit in sec si bat usor in lemnul ieftin al usii camerei lui.

1...2...3...4- numar in gand secundele pana raspunde, iar inainte de 5 se deschide usa din fata mea. Era la bustul gol, purtand un short din bumbac alb.
- Heaven, spune incercand sa-si ascunda surprinderea. S-a intamplat ceva? adauga confuz.
- Ma duc in oras sa iau de mancare si voiam sa te intreb daca vrei ceva, spun privind tocul usii.
- Te duci singura?
- Da, nu vreau sa atragem atentia mergand toti.
- As putea sa vin cu tine?
Mi-am simtit tot corpul racindu-se periculos timp de 3 secunde, apoi am expirat aerul pe care il tineam inconstient in piept.
- Nu stiu ce sa-...
- Strict pentru protectie, ma intrerupe cand imi vede ezitarea.
- Ma pot proteja si singura, spun incruntandu-ma si facand contact vizual prima data de cand a deschis usa.
- Nici nu cred ca n -ai putea, insa tu esti seful operatiunii si daca, Doamne fereste, te lovesti catusi de putin, n-ai mai fi in forma maxima sa ne conduci, spune totul dintr-o suflare.
- Mereu te-ai priceput la a inventa argumente puerile Hell, spun amuzata, fie, imbraca-te mai repede, adaug si zambeste lasand usa larg deschisa si mergand spre valiza lui.
- Intra, spune apucand materiale din valiza.
Mi-am muscat buza analizand optiunea primita.
- Te astept la foisor, spun apoi ma intorc pe calcaie, fara sa mai astept vreo reactie, si pornesc spre parter.
Sting tigara in scrumiera cand Alpha-ul paseste hotarat spre foisor. Purta o pereche de blugi cargo negri, bocanci negri si un tricou, de asemenea, negru. Avea parul ravasit si un zambet mic ii juca pe fata.
Am urcat amandoi in masina si am lasat muzica sa inlocuiasca cuvintele ce se voiau rostite intre noi tot drumul. Luminile si muzica ce erau nelipsite in Sicilia ne-au primit calduros imediat cum am iesit din masina. Atmosfera era o combinatie intre prietenie si romantism, peste tot zareai ba grupuri de prieteni ce zambeau si discutau veseli, ba cupluri ce se priveau cu dragoste si impartaseau imbratisari tandre.

- Localul e dupa colt, spun mergand in fata lui Shane.

Am intrat in local, unde era destul de aglomerat, si ne-am asezat la o masa de doi pe terasa. Restaurantul avea un aspect medieval combinat cu extrem de multe tufe de trandafiri albi, rosii si roz. De pe terasa se putea vedea luciul marii si reflexia Lunii in aceasta. Era o seara cu cer senin, prin urmare cerul era plin de stele. Luminile de pe terasa erau slabe, pentru a contribui la atmosfera romantica. Ca un domn adevarat, Shane mi-a tras scaunul pentru a ma aseza si i-am multumit stinghera.
- O sticla de rose ar fi perfecta cu privelistea asta, spune Shane privind spre mare.
Luna ii evidentia cateva trasaturi ale fetei, si inconstient m-am trezit holbandu-ma la el. Arata ca un zeu.
- Eu conduc, dar tu poti sa bei daca vrei, spun ferindu-mi privirea cand s-a intors spre mine.
- Sa stii ca iti simteam privirea, degeaba ai ferit ochii, spune amuzat.
- Ce vrei sa mananci? intreb schimband subiectul.
- Ai vreo recomandare?
- Daca mai ai aceleasi gusturi pe care le stiam eu, atunci ti-as spune lasagna.
- Lasagna sa fie, spune apoi imi zambeste.
Si in momentul in care i-am vazut zambetul, acel zambet sincer pe care mi-l aminteam, mi s-au inmuiat picioarele si inima mi-a tresarit de nostalgie si dor.
Cand chelnerita a venit am comandat ce mi-au cerut ceilalti la pachet, printre care si lasagna pentru mine si Shane .
- Si doua pahare de rose, te rog, spun zambindu-i amabil fetei.

Dupa ce aceasta ne-a atentionat ca va dura cam 40 de minute toata comanda s-a facut disparuta.
- Parca nu voiai sa bei, spune ranjind obraznic.
- E doar un pahar, n-o sa ma afecteze cu absolut nimic, crede-ma.
- Te cred, stiu ce rezistenta ai la alcool, nu imi faceam griji.
Am zambit stangaci scotandu-mi tigarile si aprinzandu-mi una.
- Si... cum a fost sederea in Grecia?
M-am inecat cu gura de vin pe care tocmai o luam cand am auzit intrebarea.
- Esti ok? ma intreaba punandu-si mana pe mana mea.
Mi-am tras repede mana, respirand lent cateva secunde pana m-am calmat
- Da, scuze, m-a surprins putin intrebarea.
- Vreau sa stiu daca ti-a fost bine, daca esti mai bine, ingrijorarea si regretul din ochii sai m-au facut sa-mi musc buza reticenta.
Ce era sa-i spun? Ca doar 7-8 luni am fost pe linia de plutire, apoi s-a dus totul dracu?
- A fost... bine, spun sec privind paharul de vin si luand inca o gura.
- Evaziva ca intotdeauna, spune dandu-si ochii peste cap. Serios Heaven, spune-mi mai mult.
- Ce vrei sa stii? intreb oftand.
- Tot. Vreau sa stiu daca aveai prieteni, daca iti place la facultatea aia, cum te-ai acomodat... daca ai avut iubit, ultima parte a spus-o mai soptit insa tot am auzit.
- Prieteni se poate spune ca am avut doi, in rest cunostinte. Facultatea de Arhitectura e dragostea mea si nu-mi pot descrie fericirea si multumirea in cuvinte pe care le simt pentru ca am sansa sa fiu stagiar la o firma importanta din Atena de arhitectura. Am avut o viata relativ ocupata, cel putin pe timp de zi, in timpul anului. Dimineata antrenament, apoi facultate, apoi treburi de Alpha.
- Si seara?
- Serile erau mai grele. M-am confruntat, si inca o fac, cu insomnie si ganduri enervante.
Mi-a luat mana si a strans-o usor, ca sa imi arate ca era langa mine. De data asta nu mi-am mai retras mana, simteam nevoia de atingerea lui.
- In ceea ce priveste viata amoroasa... nu a fost cine stie ce. Nici nu o pot numi viata amoroasa.
- Dar ai avut un iubit, spune sigur pe el.
- Nu, nu am avut un iubit, spun derutata.
- Stiu ca ai avut, nu trebuie sa te ascunzi.
- De ce esti atat de sigur pe tine? intreb suspicioasa.
Acesta si-a framantat cateva secunde mainile inainte sa-mi raspunda.
- Pentru ca am incercat sa te contactez de cateva ori, si desi legatura noastra nu era destul de puternica incat sa ma auzi cum te strig, eu am putut sa-ti simt trairile. Si de cateva ori, nu stiu presupun ca soarta a vrut sa imi dea din prorpiul medicament, pentru ca uneori te contactam si simteam fix in momentele in care tu faceai stii tu ce.
- Oh Doamne, spun privind podeaua simtindu-ma indurerata si rusinata deopotriva. Imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta, murmur.
- E-n regula, karma nu iarta pe nimeni, spune el cu o incercare de amuzament in ton desi nu reusea sa ascunda durerea.
- De la Calistro nu am mai avut nicio relatie, sau sentimente pentru vreun alt barbat. Tot ce a fost, a fost acerb si trecator.
- Au fost, mhm, tuseste fals parca rusinat de intrebare, au fost mai multi? Daca nu te deranjeaza ca intreb, spune privind in jos la pahar.
- Iti inteleg curiozitatea. Nu au fost mai multi, a fost un singur baiat, cu care am incheiat orice fel de legatura dupa primele 7-8 luni, pentru ca el voia ceva mai mult decat mine, iar eu nu eram in stare sa ii ofer ce merita.
- Am inteles. Pai, nici eu nu am avut nicio relatie de cand ai plecat.
- Nu trebuie sa te justifici in fata mea Shane. Nu esti legat de mine.
- Stii bine ca nu-i asa. Oricat te-ai chinui sa negi acest lucru, suntem prea legati unul de celalalt ca sa ne refacem vietile cu alte persoane.
- Shane, te rog-..., incerc sa opresc discutia dar nu ma lasa.
- Am inteles, cu greu, de ce ai plecat. Era prea dureros de suportat, trecutul te urmarea la fiecare pas, dar nu-mi poti cere sa cred ca inca mai simti acea durere. Pentru ca daca ai fi simtit-o, eu nu as fi fost acum aici, nu m-ai fi lasat sa ma apropii de tine. Recunoaste, durerea nu mai este, dar ai inlocuit-o cu frica.
- Si chiar ma poti invinui? ii intrerup pledoaria cu privirea incetosata de lacrimi. Ma poti invinui ca imi e frica sa imi mai deschid inima in fata ta? Dupa tot ce s-a intamplat intre noi?

Am fost intrerupta de ospatarita ce ne-a adus pungile cu mancare. Inghit in sec, multumindu-i si ridicandu-ma.
- Sa mergem, murmur luand doua pungi si el pe restul.

Era foarte multa tensiune intre noi, si asa a fost tot drumul intrucat nici de muzica nu mai aveam chef. Imi tremurau mainile din cauza emotiilor ce au venit de-a valma si abia ma abtineam sa nu bufnesc in plans. Am ajuns dupa ceea ce a parut a fi o eternitate inapoi la cazare.
- Heeei..., s-a intamplat ceva? intreaba Xander cand coboara alaturi de ceilalti.
Acestia se uitau nedumeriti mai intai la mine apoi la Shane. Probabil emanam tensiune amandoi.
- Nu, nimic, spun fortand un zambet.
- Hai sa mancam toti la foisor, schimba Lexa subiectul si o privesc recunoscatoare.
Dupa ce impart mancarea ne asezam, si toti incep sa manance. Eu imi alergam mancarea prin caserola, intrucat de la discutia cu Shane mi se taiase toata pofta de mancare. Luasem trei inghitituri, si alea chinuite.
- Heaven te simti bine? intreaba Bree vazand ca mancarea mea era aproape neatinsa dupa ce ei terminasera de mancat.
- Da, da, doar ca nu prea am apetit la o ora atat de tarzie, spun si imi aprind o tigara. Daca mai vrea cineva, poate manca si mancarea mea, spun impingand-o spre centru.
Toate privirile erau atintite spre mine, si imi venea pur si simplu sa imi scot sufletul din trup. Nu ma uitam la niciunul, dar le simteam privirile perforandu-mi mimica in cautarea adevarului. Adevar pe care nu eram in stare sa-l vociferez. Simteam cum haosul din mine creste periculos de repede, si ma aflam la marginea ratiunii.
- Daca aveti nevoie de vreo lamurire in privinta programului sau a planului, va ascult, spun dupa minute petrecute in tacere.
- Cred ca toata lumea a inteles ce si cum, spune Xander.
- In regula, atunci faceti ce vreti in seara asta. Inafara de a merge in oras. Daca mai are cineva nevoie de mine, o sa fiu pe plaja, adaug ridicandu-ma de la masa.

.
.
.
.
.

Sunetul valurilor imi oferea o oarecare stare de comfort. Stateam probabil de o ora pe plaja, privind marea si cerul, si gandindu-ma la orice si nimic. Analizam pe toate partile situatia cu Shane, si ce era mai bine pentru amandoi. Imi simteam pieptul greu, de parca as avea sarma ghimpata in jurul sau, corpul imi era parca amortit, si aveam impresia ca nu mai sunt in propriul trup, ca privesc din exterior totul si sunt doar un spectator. Gatul ma durea deoarece ma abtineam sa nu plang. Anxietatea mea era la apogeu, si orice as fi facut, oricat as fi fumat, nu reuseam sa ma linistesc.
- Vreau sa vorbim.