Stilul meu boem si sufletul meu estompat de naufragiile problemelor ce mi-au fost aduse, imi distrug psihicul si ma trimit cu un singur bilet in intuneric. O petrecere de ravagii si nelinisti imi devasteaza inima, lasand multe parti din constientul meu in infern, arzandu-l si rupand orice fir de speranta ce trezise candva in mine putere. Multe ganduri afabile ce-mi faceau persoana sa fie diferita, au fost spulberate ca firicelele de nisip de la malul marii. Acum tot ce detin este un regat tenebros si o fata de cenusa, lipsita de coloratie. Un alb murdar, ca ultimele foi din caiet. Ochii-mi verzui si-au dilatat pupilele si lasa lacrimi rupte dintr-un vis urat sa arda si sa transforme-n scrum obrajii mei reci.
In fine,putini oameni pot intelege durerea ce strabate tot corpul meu, distrugand toate tesuturile. Suntem multi oameni tristi si saraci in zambete pe lumea asta, insa fiecare lacrima cantareste cat o picatura de sange.
'Nu te pot lasa sa ameninti fericirea altora doar fiindca tu esti nesigura.' mi-a spus rastit, fara urma de pasare.
'Nici eu nu pot accepta sa lasi oameni in nepasare si nestiinta'
'Esti nebuna!'
'Oare?'
Buzele sale moi
ma fac sa ma gandesc la pacate
cuvintele cu spini ma ranesc
dar,
cine stie,
cine vede,
cui ii pasa?
'lasa lumea sa stie cat stii.'
bolile mintale pentru oamenii sanatosi fizic au fost inventate
