16. (Draga mama)

20 3 1
                                    

            Ma mir si eu ca postez asa repede, insa chiar trebuie sa ma descarc. Majoritatea persoanelor de pe Wattpad posteaza pentru a citi ceilalti, insa eu sunt egoista si scriu doar fiindca simt ca explodez.

 Cred ca nu mai rezist, cred ca nu mai vreau sa rezist. Este asa greu, asa greu sa fii comparat cu cineva mai bun, sau mai frumos, inteligent, amuzant. Nu ma simt bine in pielea mea, iar tu faci lucrurile si mai greu de suportat. 

Stiu ca X e un copil mai bun, stiu ca ai fi vrut sa faci schimb cu maica-sa, dar te rog, nu mi-o spune.

Stiu ca Y e mai destept, dar te rog, nu mi-o spune.

Stiu ca Z e mai frumos, dar te rog, nu mi-o spune.

Crede-ma ca daca as putea, as pleca, insa nu-ti fa griji, termin scoala si sa ma ia naiba daca ma intorc la tine. Uneori simt ca nu merit nimic, iar alteori, simt ca tu nu ma meriti, mama. Poate nu sunt un copil de laudat, insa nici de aruncat. Imi pare rau ca nu te pot face mandra, insa incerc. Vreau s-o fac, vreau sa ma schimb, dar nu-i usor, stii? Nu-i usor cand nimeni nu te sustine. 

Sunt un copil, mama. Nu-nteleg mereu ce se intampla, nu-nteleg de ce nu ma iubesti. Cred ca tu doar te-ai obisnuit cu prezenta mea in casa, cred ca ti-e indiferent. Si-ncerc sa ma comport frumos, si-ncerc sa invat, dar o fac cu scarba, asta nu-s eu, tu ai vazut asta si de asta nu ma iubesti. Ma straduiesc, pe bune, chiar o fac! Dar nu vreau sa fiu altcineva. Asta sunt eu, ciudata, lenesa, urata. Urasc scoala, chiar o urasc, dar o fac pentru tine, mama, nu vezi? Nu-mi pasa de matematica, nu-mi pasa de examen, nu-mi pasa de bac, nu-mi pasa de 'minunata cariera' pe care amandoua stim ca n-o voi avea.  Nu-mi pasa de porcariile de carti care ti-au marcat copilaria, imi pasa de cartile mele, pe care eu le inteleg, pe care eu le simt si aleg. 

Chiar ti-e asa greu sa ma suporti? Chiar ti-e asa greu sa ma asculti? Nu-ti cer sa ma intelegi, stiu ca nu poti. Vreau doar ca macar o data sa taci si sa ma asculti. M-am resemnat cu gandul ca nu ma iubesti, dar te rog, macar lasa-ma sa ma bucur de viata pe care o am. Nu ma mai certa, m-am saturat, nu ma fa sa ma urasc mai mult decat o fac, nu ma pune in postura in care sa aleg intre a fi sau nu.  Eu inca te iubesc.

E viata mea, nu a ta, mama!

Letters ||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum