Habar nu am de ce scriu acest capitol. Probabil fiindca sunt de-a dreptul revoltata de acest lucru. Poate exagerez, insa mi se pare cel mai urat si josnic lucru(ma repet) pe care i-l poti face cuiva.
Un om, atunci cand este inselat, din punctul meu de vedere, ajunge distrus total. Caci nimic nu-l poate roade mai tare decat curiozitatea aflarii raspunsului la intrebarea "De ce nu am fost atat de buna? Ce are ea si nu am eu?".
Atat de suparator sa traiesti o poveste de dragoste cu cineva, apoi intr-o secunda sa uiti totul si sa decizi sa-ti gasesti o amanta. Daca nu mai ai sentimente pentru persoana de langa tine si singura emotie pe care ti-o mai aprinde este saturatia, atunci pleaca. Dar nu fara sa-i dai explicatii, spune-i ce s-a intamplat, spune-i ce fir s-a rupt, spune-i de tot ce te-a bucurat, tot ce te-a suparat, lauda momentele frumoase si uita-le pe cele triste. Da-i o imbratisare de adio si n-o da pierzaniei. In niciun caz sa nu te desparti printr-un mesaj, caci nu-i esti necunoscut. Fii barbat si spune-i totul in fata.
Crede-ma ca nici noii tale 'gagici' nu-i place gandul ca-i amanta. Daca te iubeste cu adevarat, nu vrea sa fii al ei doar 12 ore pe zi, te vrea mereu langa ea. Ca asa-s femeile, mai proaste si vor toata atentia ta.
In concluzie, inainte sa bagi alta femeie in pat, sun-o pe cea care-si face griji pentru tine si spune-i ca vii acasa sa discutati ceva important.
