Ai fost baiatul care mi-a furat inima si nici acum nu mi-a mai dat-o inapoi. Ai fost baiatul care-mi dadea sperante continuu si dupa ti-ai gasit alta. Ai fost baiatul care nu ai avut rusine deloc si te uitat cu sila la mine in timp ce-mi mancai zilele. Ai fost baiatul care m-a iubit usor si trecator. Ai fost baiatul care era gelos doar cand voia. Ai fost baiatul posesiv doar cand ai vazut ca ma pierdeai. Ai fost baiatul ce putea avea orice fata si totusi m-ai ales pe mine. Dar cu toate astea, ai fost, tu nu-mi mai esti.
Nu, nu spun ca te-am uitat, fiindca n-am facut-o si n-o voi face, insa renunt la tine. Renunt la toate amintirile cu tine, renunt la toate sperantele desarte ce mi le dadeai. E atat de penibil sa scriu mereu despre tine si sa ma plang, insa stiu ca daca as fi in fata ta tot ce as face ar fi sa te imbratisez cu dor. Dar insa noi nu ne vom vedea si tot ce-mi raman sunt aceste randuri pe care nu le vei citi niciodata. Si cred ca e mai bine asa, nu-mi doresc sa-mi cunosti toate neajunsurile si toate durerile. Probabil mai am nevoie de timp. Mai am nevoie de timp sa trec peste, sa uit totul. Si prin acest repetat 'tot' ma refer la putinul timp pe care l-am avut, dar pe care eu l-am simtit ca o viata de om. Ca o viata in care renasteam din propria cenusa. Caci asa m-ai facut tu sa ma simt, ca o persoana mai buna. Si dupa ce-ai plecat m-ai aruncat inapoi, lasandu-ma sa ma descurc cu dezamagirea asta parca eterna.
Dar eu te iert. Te iert fiindca asa te voi uita.
