-Laver? De ce Laver? O intreb curios pe Layla.
-Intr-adevar, de ce Laver? Se opreste si casca. Se aseaza pe canapea cu capul in poala mea si ma priveste nedumerita. Matt, draga, te rog sa pleci acum! Sunt obosita si Lady vrea sa se plimbe.
-Dar…
-Fara dar, acum pleaca.
Layla se ridica si apuca biciul, il invarte de doua ori in aer si ma loveste pe picior. Nu ma durea la inceput. Se simtea ca o intepatura de albina, apoi se transforma intr-o furnicatura. Femeia asta era nebuna! Ma ridic de pe canapea si pasesc cu grija. Deschid usa si parasesc cabinetul, camera, ce dracu o fi fost aia si ma indrept inapoi in camera mea infecta si murdara. Am ajuns in fata camerei. Ezit. Priveam micul geam care se afla pe usa. Era murdar si el, dar speram sa il vad. Vroiam sa imi spuna ca totul va fi bine si ca va rezolva el.
-Laver! Ii rostesc numele, dar acesta nu raspunde.
Tocmai acum cand aveam nevoie de el, el…el disparuse. Laver! Il chem din nou, simteam ca o sa izbucnesc in lacrimi. Nu mai puteam rezista, locul asta, oamenii de aici, totul era prea coplesitor. Pana acum doua luni eram un copil normal, care nu cauza problem si acum…acum eram…nu pot sa spun asta. Simt ca ma pierd cu firea.
-Matt, de ce dracu plangi? Esti nebun, asta e!
-Laver, de ce spui asta? Nu sunt nebun!
Deschid usa si intru in camera. Raman blocat.
-Electra?! Ce cauti aici?
Electra, statea in mijlocul camerei, dezbracata. Se uita la mine. Ridica din umeri. Avea parul ud si picaturi de apa se scurgeau incet pe corpul ei alb ca varul. Apuca un cutit de pe pat si il arunca. Imi trece pe langa cap si se infige in usa.
-Vreau sa vorbesc cu el! Spuse aceasta si pleaca in baie.
Se intoarce destul de repede cu oglinda in mana. Il vad in oglinda zambea. “Lasa-ma sa vorbesc cu ea!” In regula, presupun ca trebuie sa ii las sa vorbeasca.
-Am zis sa il lasi sa vorbeasca cu mine! Aceasta arunca inca un cutit, care ma zgarie pe chip.
-Draguta, nu crezi ca depasesti masura? Se pare ca am devenit reflexia, din nou.
-Bun venit…Ah… Tu ai un nume?
-Laver, numele meu este Laver! De ce esti aici, goala? Vrei sa…? Spuse acesta facandu-i semn spre pat Electrei.
-Ai vrea tu, sa pui mana pe asa ceva. Electra isi atingea corpul cu mainile, urmarindu-si formele voluptoase.
-Poate am sa iau, fara sa imi permiti tu!
Discutia lor devenea chiar ciudata. Nu, nu ciudata, ci perversa sau chiar erotica as putea spune. Se pare ca flirtau unul cu celalalt. Sper doar sa nu faca asa ceva.
-Am un plan, spuse Electra asezandu-se pe marginea patului, picior peste picior.
-Ce plan?
-Diseara o sa evadam din azilul asta de cacat. Te bagi?
Laver nu ii raspunde. Trece pe langa ea si se duce la geam. Era crapat si atat de murdar, incat nu ma puteam reflecta in el. Eram tot in oglinda. Laver se intoarce zambind. Zambetul ala inseamna probleme. Avea sa accepte si eu aveam sa fac toata treaba.
-Accept! Spuse Laver. Acum Matt, treci inapoi ca imi e somn si ascult-o pe Electra.
Sunt inapoi in corpul meu. Privesc oglinda. Laver disparuse. Of! Omul asta, ma exaspereaza. Stai, macar e om? Nu, eu sunt omul. El e…Da chiar, ce e el?O iluzie? O alta persoanlitate? Stiu. El e Laver, creatorul de probleme.
-Hey! Spuse Electra pocnind din degete. Ai inteles? Diseara, cum se intuneca, ne vedem la intrarea in daramatura asta.
-Ok?
Ce trebuie sa fac? Nu e ca nu as avea incredere in ea, dar nu am. E o fata goala, psihopata, ce arunca cu cutite in mine.Dar…Laver se pare ca are incredere sau o face doar sa ma bage in probleme? Nu stiu, chiar nu stiu ce sa fac.
Electra paraseste camera, fara a-si pune o haina pe ea. Nu o interesa chiar nimic? Nu ii era frica ca vreun obsedat ar indrazni sa sara pe ea. Inainte sa inchida usa, vad ceva pe umarul ei. Era o cioara? Cred ca am vedeni sau nu? Ce nu as da pentru o masa copioasa. De doua zile mananc doar terci sau cel putin sper ca e terci, iar painea e veche, tare si chiar putin mucegaita. In fiecare dimineata, gasesc in fata usii, o tava. O bucata de paine, un pahar de apa murdara si un pumn de pastille, asta se afla pe tava. La pranz terci si seara terci, plus bineinteles alt pumn de pastile. Ma intind in pat si privesc tavanul. Crapaturi peste crapaturi. Imi era dor de casa, de mama, de tata, chiar si de fratele meu mai mic si enervant. Ochii mi se umplu de lacrimi, nu le mai puteam retine. Era prea mult. Lacrimile imi curgeau siroaie pe obraji si nu puteam sa le controlez. Incerc sa imi aduc aminte ultima oara cand am plans. Cati ani au trecut? Multi, prea multi sa imi amintesc exact, dar stiu ca mama era mereu acolo sa ma imbratiseze si sa imi spuna ca ma iubeste. Ce bou sunt! Cand a fost ultima oara cand i-am spus mamei ca o iubesc? De fapt cand a fost ultima oara cand am spus cuiva: “Te iubesc!”? Mama…ce n-as da sa o pot imbratisa, sa ii spun cat de mult o iubesc, sa ii multumesc pentru tot, dar acum era prea tarziu. Locul asta era un fel de inchisoare, aveam dreptul la un telefon, odata pe saptamana si doar pentru 15 minute. Nu puteam scrie scrisori, nu aveam internet, nu aveam telefoane mobile si nici nu puteam sa ne vedem parinti. De ce? De ce inca traiesc? Nu mai bine mor? Da, mai bine termin totul. Ma ridic din pat si deschid dulapul. Caut ceva, orice m-ar ajuta sa ma spanzur. Gasesc o bucata de sfoara. E buna, dar mai am nevoie de ceva. Ma duc in baie si i-au singurul sapun. Dar nu conteaza, oricum muream. La ce mai imi trebuia? La nimic, ca doar nu va trebui sa ma spal si pe lumea cealalta, nu? Si daca trebuie, sigur imi vor da ei sapun! Ma uit in oglinda. Laver era acolo, isi freaca mainile de nerabdare. Nenorocitul, ma vroia mort. Dupa ce am sa mor eu, poate el o sa aiba corpul! Nu va ma fi Matthew Wolf si Laver, va fi doar Laver. Bineinteles ca ma vrea mort. Nu va mai trebui sa astepte mult. Timpul meu e pe sfarsit! O singura problema. De unde pot agata sfoara? Ma uit prin camera. Nimic. In oglinda, Laver imi indica locatia. Sus, pe tavan. Era un bec cu ventilator. Parea solid. Agat sfoara de el si trag cu forta. Rezista. Asta era. Adio lume cruda, eu Matthew Wolf, am sa mor azi, aici. Frec cu sapun sfoara si mi-o pun pe post de cravata. Statea pe un scaun, cu franghia la gat. Ezit. Nu, nu vreau sa mor! Da, m-am decis, am sa traiesc si am sa scap de aici. Vreau sa-mi dau sfoara de la gat, dar scaunul cedeaza. Alunec.
