Zambetul ala… zambetul ala. Ma mintit, sigur m-a mintit. Cum pot afla? Sa vedem…Ah! Stiu, rana de la lupta cu Pacientul X. Imi dau bluza jos si…rana era acolo. Stiam eu, nenorocita ma mintit. M-am decis, ma duc si o ucid. Ma ridic din pat si caut ceva ascutit. Nu gasesc, dar fie am sa o strangulez. Oricum e mai bine asa, decat cu vreo arma. Vreau sa ii simt viata parasindu-i corpul, cu proprile mele maini. Parasesc camera si o vad pe Layla vorbind cu parintii mei.
-Domnule, Doamna Wolf, uitati cei o suta de mii de dolari promisi!
-Multumim! Acum, psihopatul ala de Matt e al vostru sa va spalati cu el pe cap. Noua nu ne mai trebuie!
Layla le-a dat o suta de mii de dolarii pentru ce? Ce vrea sa faca cu mine? O sa ma puna sa lupt iar? Nu, mi-a spus ca totul a fost o minciuna, deci vrea sa faca altceva cu mine.
-Buna Matt!
Ma intorc, era Saika. Zambea. Chipul ei innocent ma calmeaza. Ma bucur ca Layla mintise si Saika era bine. Daca Saika era bine, atunci la fel erau si Eve si Electra. Stai, daca Layla e asa si Electra e sora ei, asta nu o face pe Electra la fel ca Layla? Mai bine stau departe si de Electra.
-Saika, cat ma bucur ca esti bine! Ii spun acesteia in timp ce o imbratisez.
-Eu sa fiu bine? Matt, tu esti cel care ai cazut pe scari si ti-ai facut o gaura in mana.
-Matt, Saika! Ce faceti voi doi, nebunaticilor? Matt, nu ar trebui sa fi in pat?
-Doamna doctor Heart, Matt se simte bine! Va rog lasati-ne sa ne plimbam si noi! Oricum are nevoie de miscare si aer curat, nu?
-Inainte de asta, Matt vreau sa iti fac o oferta. Una pe care nu o poti refuza.
Iar oferte? Cred ca e nebuna? Nu am sa accept orice mi-ar spune. Saika se uita la Layla si fara macar a-si spune vreun cuvant aceasta aproba. Sper ca nu a aprobat cumva in locul meu. Saika ma trage de bluza si-mi zambeste. Alergam pe coridor spre habar nu am unde.
-Nu miscati! Se auzi o voce de barbat groasa si impunatoare.
Era un paznic, un tip masiv, cu parul negru carliontat la varfuri, iar ochii nu i se vedea din cauza ochelarilor negri de soare ce ii purta. In ureche avea o casca Bluetooth, ce nu se vedea foarte bine din cauza fetei patratoase si a barbii stufoase.
-Ce doriti? Nu avem voie sa ne plimbam? Intreaba Saika, lipindu-se de mine.
-Tu vii cu mine! Spuse acesta infigand mana in Saika!
“Ce crede asta ca face? Bai, nu-i permite sa o ia!“ Vocea asta, de unde se aude? Laver era mort, deci nu putea fii el. Dar totusi…
-Laver? Laver tu esti?
Nici un raspuns, se pare ca nu era el. Doar mi sa parut. Laver era mort. Pastilele alea l-au ucis, dar asta nu are importanta acum. Vocea aceea are dreptate. Nu il las sa o ia pe Saika, e prietena mea. Trebuie sa fac ceva.
-Las-o-n pace! Ii spun tipului, infigand mana in el.
-Matt, nu iti fa griji, voi fi bine! Ne vedem diseara!
Saika ma imbratiseaza si pleaca cu paznicul ala. Ce enervant, cand era sa aflu si eu ceva , tipul asta imi spulbera visele. Se pare ca nu am ce face. Trebuie sa astept, dar cat? Ies din cladire si ma indrept spre cimitir. Sper doar ca acesta sa fie la locul lui. Ce bine era acolo. In spatele sanatoriului, intr-un loc ferit de lume, cimitirul stea la locul lui de veci. Multitudinea de pietre funerale care mai de care raslete. Dar azi nu voiam sa le vad pe ele. Voiam sa ma afund in cimitir, pana in centrul lui. Acolo se afla o fantana cu un inger de marmura in centru. Locul meu secret, in care ma ascundeam cand voiam sa fiu singur. Ce bine, era aici. Cimitirul era intact.
-Tinere, ce cauti aici?
Ma intorc si era un tip cu o lopata in mana. Era un barbat inalt, cu ochii mici si negri. Purta o palarie neagra ce ii acoperea parul carunt. Ma priveau uimit, in timp ce, din cand in cand mai tragea cate un fum din tigarea lui de foi de ziar impaturite cu grija si rabdare.
-Cine esti?
-Eu sunt Groparul Vesel. Spuse acesta razand.
Se aseza langa mine, fumand linistit. Omul asta nu are si el un nume? Si ce Doamne iarta-ma cauta aici? Nu vorbeste, doar fumeaza. “Ma enerveaza. Ucide-l!” Iar vocea acea. Care e treaba cu ea? De unde se aude? Daca e Laver, de ce nu imi raspunde?
-Auzi ma? Zice Groparul. Nu esti tu Matthew Wolf?
De unde ma stie? Sunt absolut sigur ca nu l-am mai intalnit pana acum. Si totusi tipul asta ma cunoaste. Se ridica in picioare si imi face semn sa-l urmez. Unde ma duce? Nu mergem mult, cativa metri in spatele fantani se opreste. Statea in fata unui mormant. Ma apropii si raman incremenit. Corpul incepe sa-mi tremere si incep sa ma pipai incontrolabil. Matthew Wolf. Asta scria pe mormant. Acela era mormantul meu.
-Uite, ai nevoie!
Groparul imi intinde tigarea si eu o iau. Trag un fum sanatos. Ma trantesc la pamant privind cerul senin, al acestei dupa amiezi frumoase.
-Auzi? Continua acesta, stii care e treaba mea aici?
-Care e? il intreb eu, tragand inca un fum. Pana acum ma ferisem de tigari ca daunau grav sanatatii, dar acum? Acum oficial eram mort,deci ce mai conteaza?
-Treaba mea, e sa ma asigura ca morti stau morti!
Sa se asigure ca morti stau morti? Ce voia sa spuna cu asta? Ma ridic in picioare, el statea cu spatele la mine. Se intoarce brusc. Avea fata schimonisita, aratand ca un nebun. “Mortii trebuie sa ramana in mormintele lor!” Tipa acesta lovindu-ma cu lopata in cap. Imi deschid ochii. Eram intr-o groapa, iar Groparul arunca pamant peste mine. Am sa mor, de data asta chiar am sa mor. Imi inchid ochii si iau o ultima gura de aer. Saika, nu te voi ma revedea!
