Nu pot sa cred ca ma intorc aici, Asylum, dar trebuie. Trebuie sa le salvez pe fete. Locul asta e impanzit de politisti si gardieni. Cum dracu vom trece de ei? Blair imi face semn sa o urmez. Mergem tiptil pe langa gard si la un moment dat, aceasta dispare. Era in fata mea acum o secunda! Si acum? Acum a disparut. E imposibil.
-Blair? Blair, unde esti?
Nu primesc nici un raspuns. Era o fantoma? Un zombi? Povestile auzite aici, erau adevarate? Nu, nu se poate! Dar…daca stau bine si ma gandesc, Eve si Saika. Ele ce erau? Amandoua isi avea numele pe morminte si totusi se miscau si vorbeau. Nu mai inteleg nimic!
-Perversule, ce dracu astepti? Urca-te!
Era Blair, reaparuse sus pe zid. Cred ca incep sa o iau razna, din nou. Corpul imi tremura incontrolabil. Trebuie sa ma calmez, Blair nu e fantoma si nici zombi. Blair e doar o fata agila si eu sunt doar neatent. Da, sigur asta e, eu sunt neatent si ea agila. Ma urc pe zid si sar in cimitir. Parasisem Asylum de cateva zile si chiar imi era dor de acest cimitir. Iubitul meu cimitir, singurul loc in care puteam avea liniste. Layla Heart. Ma opresc in fata mormantului. Chiar scria Layla Heart. Nu era posibil, Layla murise!
-Nu, nu, nu! Blair, asta e o minciuna? O farsa imputita? Blair!
Aceasta ma tranteste la pamant si imi pune mana la gura si imi face semn sa tac.
-Controleaza-te, Matthew! Nu e nici o gluma, Layla e moarta. Au ucis-o ca pe un caine. Acum sa mergem, pana nu ne prind astia!
Ma ridic si incerc sa ma calmez, sa ma controlez. Voiam sa planga, sa jelesc moartea Laylei. Ea a fost acolo pentru mine cand toti m-au abandonat, dar nu am timp. Daca ma opresc, Electra, Eve si Saika, probabil vor ajunge langa ea. Trebuie sa contiunui, trebuie sa le salvez pe fete. Intram in cladirea principala si ne indreptam spre biroul directorului. Sunt chiar in spatele lui Blair, incerc sa tin pasul. E rapida, face la dreapta si la un moment dat dispare. Era un hol lung, din piatra, fara usi sau ferestre. Era o liniste mortuala. Ma intorc, nimeni. Ma aproprii de o fereastra ce se afla la cativa metri in spatele meu. Privesc, nu era nimeni nici in curtea sanatoriului. Layla! Am vazut-o, era acolo, in curte, ma privea. A disparut, la fel ca Blair. Corpul imi tremura de parca sunt un telefon pe vibratii. Imi e frica, foarte frica. Sunt de-a dreptul ingrozit. Fantome? Asta imi mai lipsea. Sunt singur. Peretii se apropie, nu pot sa respir. Ma doare. Pieptul ma doare. Suflu din ce in ce mai repede. Ce se intampla cu mine? O sa mor? O sa mor aici, singur, inconjurat de fantome.
-Matt! Matt, calmeaza-te! Ai un atac de panica.
Era Blair, dar cum? O imping si incerc sa alerg cat mai departe de ea. Nu pot, nu pot sa alerg. Respir din ce in ce mai repede, din ce in ce mai greu. Cad. Podeau era rece si umeda. Slap, Slap. Blair imi da doua palme peste fata. Parea nervoasa.
-Perversu’ dracu’, cum indraznesti sa imi atingi sanii?
-Fantomele au sanii?
-Fantoma?! Nu sunt fantoma! Spuse aceasta, mai dandu-mi inca doua palme.
-Ai disparut pe un hol fara usi sau ferestre! Cum poti sa imi spui ca nu esti fantoma? Atunci ce esti? Demon? Zombi?
-Nu am disparut, am fost chiar in fata ta tot timpul. Te-ai oprit si te-ai uitat pe fereastra.
Nu a disparut? Totul a fost doar in mintea mea? Layla? Curtea goala ce mai devreme era impanzita de polististi si gardieni? Ma ridic si ma duc la fereastra. Layla nu era si curtea era plina de paznici. E clar inebunesc pe zi ce trece mai mult si mai mult. Poate nu trebuia sa ma intorc aici, poate nu trebuia sa plec de aici. In regula, trebuie sa ma calmez. Inainte de a decide ce voi face mai departe, trebuie sa le salvez pe fete. Nu le pot lasa sa ajunga langa Layla. Amabila Layla, cruda si violent, dar tot odata iubitoare, nu merita sa moara. Sunt nervos, extrem de nervos. Cum indraznesc nenorocitii astia sa o omoare? Cum indraznesc sa imi omoare sora mai mare? M-am decis, dupa ce le salvez pe fete, am sa ii ucid pe toti. De la primul pana la ultimul, am sa ii ucid pe toti.
-Matt, miscate dracu odata!
-In regula, sa mergem sa ii ucidem pe jegosii astia!
La capatul holului se afla o usa din lemn masiv. O deschid si patrund in camera. Era o camera simpla, un birou si cateva dulapuri. Ma intorc la Blair, dar aceasta disparuse, din nou. Se pare ca iar o i-au razna. Sunt sigur ca Blair e in spatele meu sau chiar in camera deja. Ma duc la birou si incep sa cotrobai prin hartii, sperand sa gasesc ceva despre fete. Deschid unul din dulapuri si vad un dosar gros. Pacientul X. Era dosarul tipului care aproape ma ucisese.
-Matt, Matt, de ce ti-ai bagat tu botul in dosare?
Vocea aceea! Era vocea ei, vocea Laylei. Cineva ma prinde in brate. Nu pot sa ma misc. O intepatura. Mi se face somn. Ma prabusesc la pamant, ultimul lucru pe care l-am vazut a fost zambetul diabolic al Laylei si a lui Blair. O sa mor? M-au tradat!
