~Saika P.o.V~
-Saika! Trezeste-te! Electra si Blair au plecat deja.
-Hmm! Eve, te rog mai lasa-ma cinci minute!
-Niciun minut, trebuie sa te duci dupa perversul ala.
-Ok, mama! Ma duc dupa Matt.
Imi e atat de somn. Cat dracu o fii ceasul? Sapte fara zece. Eve e nebuna, asta e ora sa ma trezeasca? Ma ridic din pat si ma indrept sper baie.
-Guren, adu-mi aminte sa ii iau cheia Evei!
“Saika, Eve nu are cheie, eu i-am dat drumul in camera.”
-Eh? De ce? Voiam sa dorm!
Robinetul se deschide, permitand apei cristaline sa curga. E rece.
-Guren vreau apa calda!
“Nu, daca iti dau apa calda, te culci la loc!”
Ies din baie. Deschid dulapul si incep sa cotrobai. Am gasit ceva. O bluza alba, cu maneca scurta, un blug albastru si sunt gata. Ma duc sa-l iau pe Matt. Guren e nerabdatoare, asta e ceva nou. Ea e asa, doar cand trebuie sa luptam. In regula, deschid usa si ies pe hol. Covorul de matase, e atat de moale. Fir-ar am uitat sa ma incalt. Ma intorc si ma incalt. Cu ce? Sa vedem…astia imi fac bataie, astia nu imi plac, de astia m-am plictisit. Decizii, decizii. Auch.
-Guren, de ce ai aruncat ca astia in mine?
“Taci si incaltate odata! Ne grabim, Laver ne asteapta!”
-Si Matt?
“Meh! Si el, presupun”
Ma incalt cu adidasii aruncati de Guren si parasesc camera. Trebuie sa ies la suprafata, dupa el. Ce bataie de cap. Nu putea Layla sa-l aduca? Nu , nu putea. Trebuie sa fac eu treaba ei. Ajung la lift. Defect!
“Pe scari, repede!”
Pe scari, spune ea, dar nu ea merge. Trebuie sa urc trei etaje, asta e bataie de joc. Cineva va plati pentru asta. In sfarsit suprafata. Deschid usa. Soarele asta ma omoara, il prefer pe cel artificial de sub pamant, dar… In regula, unde dracu e Matt? I-am spus sa fie aici la ora opt si el? S-a razgandit? Nu cred, parea determinat ieri cand am vorbit cu el.
-Saika?!
Ma intorc, era Matt, imbracat in alb. Arata ciudat…arata ca restul de aici, de la suprafata. E bine, asta o sa se schimbe, cat de curand.
-Buna, Matt. Urmeaza-ma!
Intru pe usa si…usa liftului se deschide. Era Electra, radea. Ea a fost, ea a pus semnul de defect pe usa. O omor. Trece de mine si il apuca de Matt de brat. Il trage il lift si inchide usa. Fir-ar, trebuie sa ajung jos, la etajul S4. Alte scari, macar acum le cobor. “Saika, grabestet-te! O omor, ii tai țâțele, cu propriile ei cutite!” Incep sa alerg. S1, S2…a fir-ar deja am obosit…S3, inca unul. Mai am putin. In sfarsit S4. Toti erau acolo, in afara de Blair. O fii patit ceva? Nu, nu cred. Blair e puternica, dar…
-Saika!
Era Matt, imi face semn, sa ma apropii. Ce voia acum? Nu il mai ajuta Electra? Humpf. Nici ca-l bag in seama. Sa se descurce singur. “Saika, du-te la Laver!”
-Auzi, Guren? Mai lasa-ma odata cu Laveta al tau in pace. Ne-am facut treaba, i-am adus aici. Acum sa se descurce. Traiesc sau mor, e treaba lor. Humpf!
-Cineva nu si-a facut somnul de frumusete si s-a trezit cu fata la cearsaf!
-Eve, taci ca daca iti dau si tie una, te duci dracu!
-Saika, termina! Spuse Layla lovindu-ma cu biciul pe spate.
Al dracu bici, zici ca-i din metal. Ah, stai! Chiar e din metal. Ce as vrea sa ii dau cateva peste fund cu el. Asa, sa se invete minte. “Daca te aude...!” Usa se deschide. Incepea. Matt intra in incapere. Usa se inchide, acum putem doar astepta si spera ca va invinge.
-Layla, de ce?
-De ce te-am pocnit sau de ce l-am adus pe Matt in subteran?
-De ce l-ai adus pe Matt aici? Nu are stofa de ucigas, e un pampalau!
-Te inseli! Cruzimea de care a dat dovada Laver, e toata a lui Matt.
-Matt, ucigasul cu sange rece?? P-asta n-o cred, scuze!
-Pronostic, spuse Electra, Matt va pierde si va muri!
Ce? Cred ca glumeste? A spus-o, de parca nici nu i-ar pasa. Credeam ca sunt prieteni? Se pare ca m-am inselat. Ei bine, e sansa lui Guren sa se bage pe Laveta. “Ce? Esti tampita? In primul rand, il cheama Laver, nu Laveta. In al doilea rand, Laver si cu mine suntem doar prieteni. Dar tu poti sa te bagi pe Matt!”
-Eh? Guren, termina cu prostiile.
Toti din incapere se uitau ciudat la mine. Nu, nu era datorita faptului ca vorbeam cu Guren. Probabil pentru ca ma certam cu ea. Se pare ca am inteles gresit sentimentele lui Guren, nu erau iubire, era prietenie. Oricum, e bizar, ei nu ii pasa de nimeni in afara de mine. Eu sunt cea cu prieteni, dar totul are un inceput, presupun. Au trecut cinci minute, mor. Mai dureaza mult, nu mai iese odata. Matt, daca pierzi te omor cu mana mea. Zece minute. Cincisprezece minute. Inca nimic, Matt nu a iesit si nici tipul celalat. Da chiar, cine e celalalt? Cu cine se lupta Matt?
-Layla, auzi? Cu cine se lupta Matt?
-Cu… aceasta se opreste.
Cu cine? De ce nu ne spune? E atat de grav? Sper ca nu… sper ca Matt sa invinga. El e ca mine. El ma intelege cel mai bine si eu pe el. Suntem prieteni? Eu si el? O sa castige, sunt sigura. Usa se deschide. O mana isi face aparitia. Matt!..Nu, era o mana bandajata. Doar nu?!
-Layla?
Privirea ei? E atat de trista. Nu doar a ei. Toti de aici avea aceiasi privire. Lasa asta, unde e Matt. Sper ca e bine.
-V-am spus eu? Nu a avut nicio sansa, pariez ca…
-Electra, taci! Striga Layla in timp ce o loveste cu palma peste fata. Matt…
-A luptat bine!
Era el. De ce? De ce Matt a trebuit sa se lupte cu el? Nimeni nu lupta la inceput cu el. Nimeni. Tipul asta e un monstru. Am luptat odata cu el si de abia i-am rupt un bandaj. De ce? De ce Layla i-a permis sa lupte cu el? Matt, e mort. Sunt sigura.
-Duceti-va si luatii cadavrul!
Aveam dreptate, Matt chiar a murit. Pana la urma, nimeni nu il invinge. Campionul de neinvins. Cel fara de nume, cel fara de origine, pacientul X.
