~Ministrul Apararii Nationale P.oV.~
-Domnul Presedinte!? Ce cautati aici? Intreb extrem de uimit. Presedintele era un barbat inalt, bine facut, imbrac intr-un costum negru si camasa alba. Avea fata ovala si parul tuns scurt, gen militaresc. Ochii lui negri precum carbuni cercetau imprejurarile cu foarte mare atentie, apoi ma priveste cu atentie si incepu a-si misca buzele groase incercand sa rosteasca niste cuvinte.
-Gabriel, am venit azi aici, personal, pentru ati spune sa termin proiectul Asylum. Vreau sa distrugi orice urma a lui si sa ucizi orice participat la proiect.
Spunand acestea, presedintele se intoarce si paraseste incaperea. Ma trantesc pe un scaun, imediat dupa ce acesta pleaca si ma las piedut in ganduri. Timp de treizeci de ani, am lucrat din greu sa creem cele doua seruri, sa gasim persoane calificate sa le indure si sa nu mai zic de transferul spiritului in alt corp si acum…acum jegosul asta vrea sa ne inchida? Am muncit prea mult ca sa las asta sa se intample. Oare cine mai stie despre asta? Nu, nu are importanta. Se pare ca a sosit timpul ca el sa se afirme. Imi scot telefonul si tastez rapid un numar si astept sa raspunda.
-Alo, domnul ministru?
-Da, eu sunt! Am sunat sa va spun sa va pregatiti, e timpul!
Inchid telefonul si ma grabesc dupa presedinte. Acesta nu se indepartase foarte mult, pasea incet pe colidoarele inguste, examinanad tot ce ii iesea in cale.
-Domnule presedinte, inainte de a pleca permiteti-mi sa va mai arat cateva ceva din munca noastra aici la institute
Acesta ma priveste pentru cateva secunde, apoi imi face semn sa ii arat calea. Ii zambesc amabil si pornesc spre un lift din apropiere.
-Stai, spuse aceasta, inainte de a-mi arata orice altceva, vreau sa vad ce se intmpla in Asylum.
-Nu mai bine ne uitam la sfarsit?
-Am zis, acum! Nu maine, nu la anu! Acum, Gabriel! Striga acesta la mine.
Se pare ca nu am de ales.Trebuie sa ii fac pe plac razgaiatului, cel putin pentru moment.
-Pe aici domnule, va rog urmati-ma!
Ne intoarcem in incaperea din care plecasem initial si deschid unul din monitoare. Luam cate un scaun si ne uitam in liniste.
*
Matt alerga pe unul din coridoare, cautand-o pe Saika. Camera cu camera, acesta cauta in disperare, dar fara succes. Dupa cateva minute bune de cautari, acesta intra intr-o incapere. Singura sursa de lumina cadea exact pe corpul Laylei, ce era legata cu lanturi in mijlocul incaperii. Vazand-o acesta se grabeste sa o elibereze, dar nu reuseste.
-Matt, asculta-ma, Saika se afla la un etaj mai sus! Du-te si salveaz-o.
-Layla, nu pot sa te las aici!
-Am zis sa te duci, sac de purici ce esti! Eu voi fi bine.
Matt paraseste incaperea dupa ce, vreo cinci minute a stat pe ganduri si se grabeste spre Saika. Intre timp, Electra si Jason se indepartau de Asylum, avand grija sa nu fie capturati.
-Laver sau Jason cum dracu’ te-o chema! Trebuie sa ne intoarcem dupa Matt, pana la urma.
-Electra, taci si mergi! Matt, nu mai e acelasi mucos, se poate descurca de unu singur.
-Dar…
-Fara dar, hai sa mergem!
Jason o ia pe Electra de mana si incepe sa fuga spre poarta principala, ce aparent era nepazita. Cand sa iasa in afara Asylum-ului si sa-si traiasca impreuna restul eternitati, o voce se auzi.
-Unde credeti voi ca plecati?
Matt alerga rapid pe scari, grabindu-se spre ultimul etaj al cladiri. Era obosit, epuizat, ar fi facut orice sa poata trage un pui de somn. Sus, la ultimul etaj, se afla doar o singura camera, in capatul opus al holului ce iti aparea in cale, imediat ce urcai scarile.
-Saika! Saika, esti aici? Striga acesta, dar fara raspuns din pacate.
Matt incepe sa alerge spre usa, fara a se uita in stanga si in dreapta. Da sa deschide usa, dar este aruncat inapoi de catre Pacientul X, ce il urmarise inca de cand iesise din incapera in care se gasea Layla.
-Matt, imi cer scuze, dar trebuie sa mori! Spuse acesta cu o oarecare tristete in voce. Fara resentimente, ok?
-Nu-ti fa griji, te voi ucide eu inaite sa apuci tu sa ma ucizi!
Matt se ridica si scoate un cutit din ascuns in spatele bluzei, prins in turul pantalonului si il ataca pe X. Ii infige cutitul in abdomen. X face un pas inapoi si se clatina, apoi se prabuseste la pamant ca un sac de cartofi. Pacientul X era mort, Matt il omorase in sfarsit. Cu mainile manjite de sange, Matt deschise usa si se indrepta spre Saika, ce statea intr-un colt al camerei vorbind cu Guren.
-Saika, Saika! Striga inca odata Matt, grabindu*se catre ea. O cuprinse in brate si o saruta pe frunte, spunandu-i ca totul va fi bine si ca vor scapa in final de acolo.
-Cum? Cum vom scapa? X e inca acolo, pregatit sa ne ucida!
-X e mort! L-am ucis! Ii spune aceasta zambind
Saika era uimita. Cuvintele pe care le auzea o lasasera fara cuvinte. Cel mai teribil om din Asylum, ucis? Dintr-o data aceasta il impinge pe Mat. Boom! O impuscatura se auzi, iar Saika se prabusi la pamant intr-o balta de sange. Matt se ridica buimac, incercand sa intelega ce s-a intamplat. Pacientul X, cel pe care crezuse ca il omorase, statea in dreptul usii, cu un pistol atintit catre ei.
-Vreun ultim cuvant?
-Te-am ucis, ti-am infipt un cutit prin nenorocita aia de inima! Cum dracu’ de inca traiesti?
-In loc sa tipi la mine, mai bine te apropii de domnisoara si iti iei la revedere.
Matt se apropi de Saika si o priveste. Dorea sa spuna ceva, dar maxilarul inferior ii tremura incontrolabil, iar ochii i se umplusera de lacrimi.
-Matt, eu…
-Saika, nu vorbi…O sa…o sa te scot de aici. Te rog rezista.
Saika, cu ultimele puteri, isi ridica abdomenul de pe pamant si ii sopti ceva lui Matt la ureche, dupa care se prabusi la pamant. Matt o ridica si isi apropie chipul incet de al ei, incercand sa o sarute. Intre timp X ii privea si chiar in momentul cand Matt mai avea putin sa o sarute pe Saika, acesta trage inca un glont, impuscandu-l pe Matt in cap. Corpul lui Matt cade peste Saika, iar X se intoarce catre camera din colt.
-Voi urmati! Spuse acesta tragand in camera.
*
Nu mai puteam vedea ce se intampla, aparent fiecare camera din Asylum fusese distrusa.
-De asta am spus sa fie termina proiectul asta! Acum nenorocitul ala ne va ucide pe toti! Striga la mine presedintele si iese din camera.
. Cum indrazneste el sa comenteze ceva. Sunti sigur ca totul e din vina lui. Pana acum totul a mers cum trebuie, vine el si s-au dus dracu’ toate. Il urmez, imi scot pistolul si il impusc pe nenorocit in cap
