Capitolul 21: Memoriile

21 3 0
                                    

Nu stiu cat timp am fost inconstient. A trecut cateva ore…zile…saptamani sau poate luni. Nu stiu exact. M-am trezit intr-o incapere complet alba, singur.  Din cand in cand, intra cate un tip in halat, injectandu-ma cu lichidul acela albastru metalic. Corpul imi arde de fiecare data cand sunt injectat, dupa fiecare intepatura durerea scadea. Incepusem sa ma obisnuiesc. Nu stiu cand se vor intoarce, dar acum, am sa ma odihnesc. Am un pat, cu o saltea nasola rau, arcurile sunt iesite in afara si te inglodesc. Imi e somn, foarte somn. Nu stiu cand am dormit ultima oara…ore, zile sau poate chiar saptamani. Injectia acea albastra, imi afecteaza perceptia si incetul cu incetul orice forma de durere dispare, iar ranile cred ca mi se vindeca mai repede. Nu inteleg exact, dar presupun, ca nu, e doar faptul ca perceptia mea, a timpului, a inceput sa difere. Timpul se dilata sau se contracta, nu stiu sigur. Imi e rau, capul ma doare, iar ochii mi se inchid. Nu vreau, nu vreau sa dorm...

                                      *

-Jason, de ce ai adoptat copilul acesta?

-Mama, intelege! E imporatant, el e compatibil cu… Matt, dragule ce faci? Iti spionezi noul tata?

Se uitau la mine, ma descoperisera. Nu aveam cum sa scap sau sa fug. Eram la mana lor. Oare ce au sa-mi faca? Ce sunt cu gandurile acestea? Parca nu sunt ale mele sau de fapt…sunt. Imi amintesc, asta s-a intamplat dupa ce…dupa ce am fost adoptat. Dar de ce am uitat asa ceva? De ce mi-am uitat adevarata familie? De ce am uitat de Layla, Eve si Electra? Nu inteleg exact, dar…A spus ca sunt compatibil, cu ce? Poate cu M08 sau poate cu lichidul acela albastru metalic. Nu stiu inca, dar am sa aflu. Se apropie de mine, imi inchid ochii si astept lovitura.

                                               *

Imi deschid ochii. Unde sunt? Intr-o camera de cinema? Nu, am mai fost aici. Aici e locul unde…Laver…aici ajungem mereu, cand il lasam pe Laver in locul meu. Imi e dor de el.Trebuie sa il ajut cumva. Trebuie sa il aduc inapoi, dar cum? Pastilele alea l-au u…

-Laver…

Hmm? Ce se intampla? Electra? Ce Doamne iarta-ma? Electra e goala…peste…peste mine, adica nu. Eu nu sunt acolo, acolo e Laver. Dar cum? Laver murise?  De ce? Stai…asta e o amintire, o iluzie, o halucinatie.

-Electra, papusa, iti place viata? Vrei sa ne distram putin? Spuse Laver, plimdu-si gentil degetul abdomenul ei, apoi cuprinzandu-i sanii in podul palmelor.

Electra se apleaca peste Laver, iar acesta o saruta pe gat, apoi o musca usor de ureche. Aceasta gemu incet si il impinge cu putere pe Laver. Puteam vedea o dorinta arzatoare .Se opreste. Isi apropie chipul de Laver si ii cuprinde buzele intr-un sarut pasional.

-Imi cer scuze, dar nu se poate!

-De ce? Tot corpul tau imi spune ca se poate, vad in ochii tai ca ma doresti.  De ce nu se poate?

-Pentru ca…

                                               *

-Matt, esti bine? 

-Vezi Jason, ti-am zis ca mai bine nu il adoptai. E stricat!

-Mama, e un copil! E speriat, l-am luat de langa familia lui si in plus…i-am dat deja o doza de R36.

R36? Ce-i asta? Poate lichidul albastru metalic. Prea multe coduri, nu mai inteleg nimic. Nu pot numi si ei aceste chestii pe romaneste? Gen, Mazga verde sau spirt, nu stiu.

                                               *

-Trezirea, domule Wolf!

Imi deschid ochii. Era o alta asistenta enervanta in halat alb, venise sa-mi faca alta injectie de R36. Trebuie sa evadez cumva de aici, dar cum? O intepatura. Fir-ar, iar imi arde corpul, iar capul mi se invarte. Parca as fi beat. Cad.

                                               *

-Laver, nimeni nu trebuie sa stie ce am facut noi acum. Mai ales Layla si Eve si in nici un caz Matt.

Era Electra, se imbraca. Parul ei lung, negru cadea in valuri pe spatele ei albe, cu cateva urme rosii de degete, de parca cineva ar fi strans-o de spate. Laver se ridica si se apropie de ea. O cuprinde in brate si ii dau firele de par la o parte. Isi apleaca capul spre ea si o saruta usor pe gat, dupa care ii sopteste:”Nimeni nu va afla, promit!”

-Atunci ar fi cazul sa imi dai drumul. Trebuie sa plec, Layla ma asteapta si crede-ma, face urat cand se enerveaza!

-La dracu! Spuse Laver eliberand-o. De ce trebuia sa fi sora lui Matt? Nu e corect!

-Laver, asculta-ma! Asta a fost prima si ultima data. Nu se poate. Nu e corect, Matt e fratele meu si asta inseamna ca si tu imi esti frate. Indirect ce-i drept, dar cat timp esti in corpul lui, imi esti frate!

-Electra, am o idee! Spuse Laver, cuprinzand-o pe acesta in brate.

Statea lipita de piept ul lui Laver. Rasufla incet, iar fiecare suflu caldut, ii atingea pielea. Il impinge cu forta, apoi il ameninta cu un cutit.

-Ti-am zis, nu? E imposibil. Nu se va intampla. A fost doar o joaca, o aventura. Nu se va mai intampla, niciodata.

-Electra…

-Laver, daca nu incetezi…am sa…am sa iti indes o lanterna in fund si…si am sa o aprind, poate o sa iti vad intestinele prin…

Nu apuca sa termine ce are de spus, caci Laver o tranteste la pamant. Statea deasupra ei si zambea.” Imi place cand faci pe dura si inabordabila!“ Ii sopteste acesta inainte sa o sarute. Un sarut lung, pasional.

-Laver…pentru prima oara de cand sunt aici, la Asylum, Electra parea…nu stiu, cum sa spun exact, dar supusa si totusi rebela si independenta.

-Electra asculta-ma. Am un plan.

                                               *

-Marcus, omoara-l acum!

-Samantha! Vreau sa taci, incerc sa ma concentrez. Eu nu sunt Jason, eu nu am fost antrenat sa ucid cu sange rece si pana la urma, Matthew e un copil.

Ce se intampla? E ceva ciudat, amintirile se…se schimba mult prea repede. Ce plan a pus la cale Laver cu Electra? Ce se intampla aici? De ce bunicul si bunica incearca sa ma ucida? Nu mai inteleg nimic, totul e prea ciudat.

                                               *

-Matt, nu mai sta, grabeste-te!

Ce se intampla? Iar? Acum sunt cu Eve? Dar nu Eve, cea de 18 ani, o Eve de 12 ani, o Eve din timpul cand bunicii mei au murit. De unde stiu asta? Cum e posibil sa stiu cati ani are aceasta Eve? Nu presupun, eu stiu. Si mai stiu ca azi au murit bunicii mei. Ei…ei voiau sa ma omoare…Eve m-a salvat. Acum imi amintesc totul…Cei care m-au mintit au fost cei pe care ii consideram familie. Fetele au incercat doar sa ma ajute. In sfarsit mi-am amintit totul. Stiu adevarul din spatele Asylum. Trebuie sa evadez si sa le salvez pe fete. Pe toate, nu doar pe Saika. Dar cum pot iesi de aici? Cum pot scapa de halucinatii?

“Matt, ce spui sa facem o intelegere?”

-Laver?! 

AsylumUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum