Simteam franghia strangandu-se in jurul gatului meu. Imi pierdeam cunostiinta. Se pare ca voi muri pana la urma. Nu am apucat sa vorbesc cu mama. Ma sufoc. O draga mea mama, imi este atat de dor de tine si de tata. Ba nu, mint... ma mint. Nu imi e dor de niciunul. Regret, asta simt. Dar ce regret? Faptul ca mi-am ucis colegul cu sange rece? Faptul ca am devenit dependent de Laver? Nu. Regret tot ce am facut inainte de aparitia lui Laver. Regret ca nu mi-am luat apararea, ca m-am lasat calcat in picioare. Ii sunt dator. Laver m-a salvat, m-a eliberat si acum…acum mor. Mor fara a-i multumi. Vreau sa il vad pentru ultima data. Keith! De ce mi-a venit in minte Keith? Ma gandeam la Laver si acum mi-a venit in minte Keith. As vrea sa il sun, sa-i spun ce am patit. El a fost singurul care nu ma privit ca pe un monstru. Singurul meu prieten adevarat, inca de cand aveam 4 ani mi-a fost alaturi. Keith, amice, o sa mor fara a mai vorbi cu tine. Simt o lovitura in piept. Ating pamantul. Am scapat, dar cum. Cine? Imi deschid ochii. Lady statea pe pieptul meu, torcand. M-a salvat... Lady m-a salvat. Dar cum a intrat in camera? Usa e inchisa.
-Cu placere!
Era Laver, reflecatat in geam, care era deschis. El il deschisese? Nu e posibil, Laver e doar o reflexie.
-Du-te si spala-te, Electra ne asteapta.
Intr-adevar, Electra ne asteapta, dar ce vroia sa facem? Nu mi-a explicat nimic sau a facut-o. Se pare ca o iau razna. Poate ca locul meu chiar era la Asylum. Trebuie sa ma spal si sa nu ma mai gandesc. Apa era rece. La dracu, nu avem apa calda, din nou. Caut un prosop, dar nu gasesc. Trebuie sa ma sterg, dar cu ce? Lasa, mai am timp. Soarele nu a apus. O sa ma usuc. Cobor din cada si ma privesc in oglinda. Eram eu sau era el? Nu, nu era el. Laver nu era aici. Eram doar eu. Ma vedeam in oglinda, dar nu ma recunosteam. Aratam la fel, dar nu eram la fel.
-Matthew, amice. De ce stai gol in baie? Si gandacul acela nu te derajeaza?
Laver revenise. Stai ce gandac? Ma uit jos. Era un gandac. Nu era de ajuns, mucegaiul, rugina si tot ce gasisem in acest loc infect, acum erau si gandaci? Nu mai am timp, trebuie sa ma intalnesc cu Electra. Ma imbrac si ies rapid din camera. Tranversez holurile si ies afara din cladire. Electra era acolo, ma astepta.
-Ai intarziat! Acum trebuie sa ne miscam mai repede.
-Mai repede? Te rog explica-mi!
-Vom evada.
Electra vorbea serios? Nu cred, dar…nu pare nici a glumi. Vom scapa? Ar trebui sa fiu fericit? Dar totusi nu sunt. De ce? De ce nu sunt fericit? In sfarsit pot pleca de aici... Viata mea de odinioara nu mai exista. Toti cred ca sunt un psihopat si un criminal... Nu stiu cum planieste sa evadam, dar am sa fac asta. Nu Laver, ci eu. Eu am sa evadez, fara el. Eu si Electra.
-Bai! Daca suntem prinsi, am dat de dracu. Cel putin eu o sa dau de el!
-De ce?
-Tu esti nou si te vor lasa mai moale, dar eu. Eu sunt aici de cativa ani si…
S-a oprit. De ce s-a oprit? E atat de grav? Poate nu ar trebui sa facem asta. Iar ezit. Se pare ca nimic nu s-a schimbat, las am fost, las am ramas. Ea risca Dumnezeu stie ce? Poate chiar propria viata. Laver, poate daca il las pe el? Nu, eu am sa fac asta, nu el, eu.
-In regula Electra. Sa facem asta!
Incepem sa alergam. Ne apropiem de cimitir. Incet ne strecuram printre morminte. Calc din greseala pe unu. Eve Cross, decedata la 17. 09. 2012. Anu trecut? Fata aceasta a murit aici?
-Da, a murit aici, cand incerca sa evadeze. Imi raspunde Electra, de parca mi-ar fi citit gandurile.
-De unde ai stiut ce gandeam?
