Dramione (o poveste a seriei Harry Potter)

Capitolul 7

Aceasta se loveste cu capul de podea...

Draco Pov

Am intrat in camera ca sa imi vad frumoasa iubita. Cand intru in incapere o gasesc sarutand-ul pe Potter. Este foarte clar ca nu ma mai iubeste asa cum o facea inainte. Nu mai voiam sa o vad. Am iesit pe usa si am inceput sa alerg departe de acolo.

A venit intr-un suflet spre mine si s-a impiedicat de o treapta a scarii pe care o cobora rapid. Am auzit-o cum s-a lovit cu capul de podea. Am ramas socat cand m-am intors sa vad ce se intamplase. Ea avea capul plin de sange. M-am panicat si am inceput sa strig dupa ajutor. In acel moment a venit Potter. Era la fel de socat ca si mine. Nu stiam ce sa facem. Era prima data cand era o rana pe care nu stiam sa o rezolv cu magie. Era o rana umana, nu una facuta de o vraja.

-Potter! Ce cauti aici?! Daca nu pleci acum va veni Lordul! spun eu agitat si cu ochii in lacrimi.

-Nu ma intereseaza! Hermione e in pericol si vreau sa o ajut! se impotriveste Harry.

-Lordul o sa vada ce se intampla aici pentru ca stii ca Hermione e Horkruks-ul lui cel mai puternic! Pleaca! il alung eu.

-Lasa-ma sa o duc la medicul de la Hogwarts! Doamna Pomfrey sigur o poate ajuta cumva! spune el insistent.

-Nu! Nu am cum sa o las sa plece! O sa ma omoare Voldemort! Si daca o vei duce la Hogwarts, va ramane acolo! Locul ei nu mai este cu voi! Nu mai este o simpla vrajitoare cum credeti voi. spun eu furios.

In timp ce ma certam cu Potter a aparut cineva pe usa... Era Voldemort! Cum avea sa scape Potter acum? Raspunsul este ca nu va face asta. Cand stapanul a dat cu ochii de Harry Potter a schitat un zambet. Era gata sa il omoare, insa cand a vazut-o pe Hermione in bratele mele a luat-o razna.

-Cine i-a facut asta?! Potter!!!! Vei muri pentru ceea ce ai facut! spune Lordul scotandu-si bagheta.

-Nu este vina mea! Nu am facut eu asta! Ea a alergat pe scari cand s-a impiedicat de o treapta si a cazut cu capul de podea. striga Harry.

-Stii de ce iti crut viata astazi? Pentru ca vreau sa te duci si sa o salvezi pe Hermione. Du-te cu ea la un medic al Incuiatilor (sunt oameni fara puteri magice). Poate avea o sansa de a trai. Dar daca nu vii cu ea inapoi sa stii ceea ce te asteapta. Sa nu zici ca nu ti-am zis! spune Lordul.

- Bine! Asa voi face! spune si o i-a pe Hermione si Dispare cu ea la Madam Pomfrey .

Harry Pov

Nu imi vine sa cred! Voldemort si-a lasat o parte din suflet sa fie purtata de dusmanul sau?! Insa era Hermione, fata pe care o iubeam la nebunie. Tot ceea ce imi doream era ca ea sa fie bine. Cand am ajuns la Madam Pomfrey aceasta a luat-o pe Hermione si m-a pus sa astept afara. Dupa cel putin 6 ore de asteptat, m-a lasat in sfarsit sa intru in incapere.

M-am uitat la Hermione. Avea infasurat un bandaj pe toata suprafata capului. Nu ii puteam vedea rana. Ea era acoperita de o patura alba iar mainile ei erau pe deasupra paturii. M-am dus si am luat-o de mana. Mana ei era asa de rece... Era mai rece decat era normal...

-Doamna Pomfrey, Hermione se va face bine? intreb eu.

-Ma tem ca am vesti destul de proaste, Harry. Hermione si-a pierdut memoria in acest accident. Nu isi mai aduce aminte nimic. Insa daca va observa persoanele cu care s-a intalnit in trecut le va recunoaste. Asteapta pana se trezeste ca sa poti vorbi cu ea. imi spune doctorita.

-Bine! Voi astepta aici. spun eu iar Doamna Pomfrey iese din aripa spitalului.

Cum? Hermione si-a pierdut memoria? Ohh dar stai, daca nu isi aduce aminte nimic o pot aduce de partea noastra. Insa daca nu o voi duce la Voldemort in putin timp va trebui sa ma lupt cu el mai devreme decat as vrea. Oricum, acum o am pe Hermione cu mine. O pot convinge ca eu sunt omul bun iar Voldemort cel rau. Asa ca trebuie sa astept ca ea sa se trezeasca.

Dupa aproximativ 2 ore...

I se deschide un ochi. E pe cale sa se trezeasca. In ultimele doua ore am stat langa ea fara sa ma misc. Am admirat-o... Era asa de frumoasa...

-Umm, unde sunt? spune ea foarte confuza. Iar tu cine esti?

-Eu sunt Harry Potter! Sunt coleg cu tine la scoala de magie Hogwarts. Iar tu esti in aripa spitalului pentru ca te-ai lovit la cap. ii explic eu.

-De cand sunt aici? Hei, pe tine te stiu...Harry!!!! sare si ma ia in brate. Acum imi amintesc. Mai este si Ginny si Draco. Apropo, unde e Draco? Aveam sa ii spun ceva.

-Ce bine ca ma mai tii minte. Nu ma asteptam. Draco este plecat de aici de ceva timp. Nu stim cand se va intoarce.

-Cum? Nuuuu! Chiar voiam sa ma intalnesc cu el... spune ea trista. Insa ma simt foarte bine ca esti tu aici.

Statea in bratele mele. Ii simteam fericirea. Dupa atata timp am reusit sa gasesc o modalitate prin care sa o salvez de Voldemort. Peste cateva ore a reusit sa iasa din spital. Mergea destul de greu de la lovitura la cap. Ron a venit in sfarsit sa o vada pe Hermione. Cand a venit si a vazut-o pe ea in starea in care era, a inceput sa planga si s-a dus sa o ia in brate. Ea era confuza...

-Hermione!! Cat de dor imi era de tine! Te iubesc! spune asa de fericit Ron.

-Imi pare rau dar nu te cunosc...

V-a placut capitolul? Dati un vot si comm cu next ca sa mai postez! Spuneti si prietenilor sa citeasca cartea! Nu uitati de tombola! Detalii in capitolele anterioare! Ce parere aveti legat de ideile mele din aceasta carte? Dati comm cu parere! Bye! :* :*