Dramione (o poveste a seriei Harry Potter)

Capitolul 11

-Păi ma tem ca... este pietrificat intr-un mod pe care nu l-am mai vazut pana acum. Va trebui sa studiez aceasta problema cu atentie. spune Madam Pomfrey.

-Doamna Pomfrey, va rog aveti grija de el. Stiti macar dacă se va face bine? zic eu destul de îngrijorată.

-Asta nu pot garanta copii. Voi incerca tot ce pot ca sa va salvez prietenul. Acum va rog frumos pe toți sa plecati. Doar tu Harry vino sa ma ajuti sa il caram pana in aripa spitalului. 

-Ok doamna Pomfrey. spune Harry vizibil foarte afectat de situatie.

M-am dus in camera Slytherin si m-am asezat pe patul lui Draco. Am început să plâng si nu ma puteam opri. "Toate astea din cauza mea. Voldemort ma cauta pe mine nu pe altcineva. Trebuie sa ma întorc la el si asta voi face acum."

Mi-am luat matura, bagheta si niste haine si sacul meu special "fara fund" si m-am îndreptat spre acel tufis...tufisul care mi-a schimbat viata.

Odata ajunsa acolo, am simțit o energie puternica pe care nu o puteam stăpânii. Mă chema spre tufis. Am început să spun niste cuvinte pe care nici eu nu le mai înțelegeam. Apoi portalul s-a deschis. Cand sa sar a apărut cineva care a strigat Prope!

Atunci portalul s-a închis iar eu am cazut in tufis. Vocea era de baiat ceea ce insemna ca era Draco. Pasii persoanei sunt aproape de mine. După crengile tufisului puteam sa vad o mana întinsa care voia sa ma ajute sa ma ridic. Apoi incepe sa imi spuna:

-Hermione! Ce încercai sa faci?! Nu imi spune ca vrei sa te întorci la Voldemort.

Recunosc instant vocea, era Draco...

-Nu... Draco, doar stii ca nu as face asta fara motiv. Trebuie sa va salvez pe voi. Sunteti in pericol cu mine aici.

-Stiu dar trebuie să te salvăm pe tine. Putem merge la Clara in baza. Acolo sigur vei fi in siguranta. Si apropo am ceva sa iti arat...

Apoi de la spatele lui apare cartea "Horkruks-urile" pe care o văzusem de curand. Poate chiar a fost găsită o solutie pentru aceasta problema in sfarsit...

-Hermione, am gasit un mod de a te salva. Este destul de dificil dar vei fi bine la final...

Nu a apucat sa termine caci am intrat in transa. Il vad pe Draco cum omoara mai multi oameni fara mila. Ramasesem socata.

Se auzea o voce in capul meu care imi spunea: "Vezi ce poate face prietenul tau? Asa te protejează el... El chiar dacă te iubeste este sclavul Clarei Blackburn! Daca ea ii va spune sa te ucida el o va face. Draco e o amenintare... amenintare... amenintare..."

Apoi m-am ridicat si l-am tăiat cu sabia mea. Sangele ii curgea siroaie la fel ca lacrimile mele. Acea voce ma făcea sa cred ca era rău dar nu el nu era. Am regretat ceea ce făcusem.

Sabia o aveam de cand eram mica. O cumpărasem de pe Aleea Diagon. Este o sabie speciala care a fost menită, se pare, sa fie a mea. Nu ma asteptam ca acesta sabie sa ma definească însă o face. De fiecare dată când ma gandesc la iubire aceasta sabie se activeaza si o pot folosi la putere maxima. Cu ea pot ucide, tăia tot lăsând balta de  sange etc.

Inainte de a pleca i-am zis:

-Imi pare rau...

-Hermione, NU......!!!

Am strigat Apertus! si am sarit in tufis. Atunci am ajuns inapoi la Voldemort acasa. Eram in pivnița unde am fost teleportata data trecuta. Apoi am Apărut in Sala Mare. Cand m-a văzut Voldemort era foarte fericit si furios in acelasi timp. A venit totusi sa ma îmbrățișeze. L-am strâns tare in brate ca sa il fac sa creada ca imi fusese tare dor de el desi nu era deloc asa. Voiam să fac cumva incat sa il pot omori cat mai repede cu putinta. El a fost complet surprins de faptul ca eu am fost asa de fericita ca am ajuns inapoi.

-Hermione, draga mea, unde ai fost pana acum?! spune el insistent. La Hogwarts nu-i asa?

-Da stapane. Imi pare rau dar ei nu m-au lasat sa plec. Au vrut se pare să mă vindece... Da, ca sigur as vrea asta. zic eu superficial.

-Sunt fericit ca te-ai intors. Doar stii ca fara tine nu pot trai. Apropo, eu l-am trimis pe Draco dupa tine. Unde e?

-Păi, a fost prins de cei de la Hogwarts si interogat. Am sa il aduc inapoi. Aspectus Draco! strig iar acesta apare plin de sânge pe jos.

-Draco! Ce ai patit? A fost Potter nu-i asa? O să il distrug pentru ceea ce va facut!!! spune furios Voldemort. Acum puteti pleca. Duceti-va sa va odihniti. Mâine vom ataca Hogwarts!

-Bine stapane. spun si eu si Draco in acelasi timp.

-Stapane, nu are rost să duceți lupta maine. Trebuie si noi sa fim in forță.

-Ai dreptate. Atunci voi mai astepta. spune el vizibil nervos.

Apoi ne îndreptăm spre camera mea.

-Hermione, de ce m-ai adus aici?! spune Draco disperat.

-Păi te-am adus cu un motiv întemeiat, distrugerea lui Voldemort. Tu ce spuneai legat de faza cu mine care nu as mai putea fi Horkruks?

-Păi va trebui să iti transferi sufletul intr-un alt corp si apoi sa il pui la loc. In timp ce corpul tau e neînsuflețit, Horkruks-ul va dispărea iar sufletul lui Voldemort se va risipi. imi spune el foarte serios.

-Cum imi pot transfera sufletul in alt corp? Adică nu am mai auzit de asa ceva. Cred ca exista multe sanse de moarte nu-i asa? Si ce corp pot gasi la indemana asa de repede? il intreb eu.

-Pai va trebui sa înveți intai cum sa transferi sufletul. Avem nevoie de un cadavru. Norocul nostru este ca aici se gasesc multe.

Draco s-a dus si a adus in cadavru al unei femei torturate acum putin timp.

Mi l-a pus in fata si a zis sa rostesc cuvintele "Animam meam transferrem in hoc corpore!" Asta am si facut iar sufletul meu a intrat in corpul femeii.

Era o senzatie foarte ciudată pe care nu am mai simtit-o pana acum. Oricum după 2 minute am renuntat si am iesit din corp. Apoi am zis:

-Gata? Mai sunt un Horkruks? întreb eu super curioasa.

-Păi...

V-a placut capitolul? Daca da, dati un vot si comm cu next si urmatorul capitol va fi cat mai curand! Spuneti si prietenilor sa citeasca cartea! Pana data viitoare, bye! 😘