Dramione (o poveste a seriei Harry Potter)

Capitolul 12

-Păi... ma tem ca da. Încă esti un Horkruks. spune Draco.

Draco Pov

Se pare ca nu a functionat. Oare de ce nu? In acel moment cartea a început sa imi strălucească in mâini. Din ea a sărit o pagină pe care scria ceva care părea scris cu sânge.

"Copii eu sunt Mandaler. Am fost prieten bun cu Voldemort si uitati cum am ajuns. Oricum sa stiti copii ca blestemul Horkruks este printre cele mai rele blesteme. Nu poti purifica sufletul decat daca sufletul pleaca si se duce intr-un corp care are deja un suflet, altfel nu va functiona. Chestia este ca trebuie ca persoana respectiva sa poata menține pentru un interval de timp doua suflete în el. Este greu însă poate fi facut acest lucru. Multa baftă. Uitati aici o lista cu solutii la problemele pe care le puteti întâmpina. Dacă aveti nevoie de mine spuneti Venite! Mandaler si eu voi veni."

După ce cartea s-a inchis, a sărit acel pergament pe care ni l-a promis Mandaler. L-am luat si am plecat din camera pentru putin timp.

"Ce se intampla cu mine?! Sunt Draco Malfoy! Nu pot renunta tocmai acum. Planul meu trebuie dus pana la capat cat de curand. Am nevoie de Granger pentru asta." Imi spun toate astea si ma întorc în camera rapid.

Cand m-a văzut, m-a luat in brate si a început sa plângă. Am raspuns la îmbrătisare.

-Te iubesc Hermione.

-Si eu Draco. imi spune ea cu ochii in lacrimi. 

Apoi ne-am sarutat. După atata timp ii simt din nou buzele lipite de ale mele. Era o senzatie incredibila.

După, ea opreste sărutul si incepe sa imi spuna:

-Draco, trebuie sa învăț cum sa scap de aceasta parte a lui Voldemort din mine. spune ea cu o dorinta arzătoare.

-O vom face. Eu zic că trebuie să citim acea lista pe care ne-a dat-o Mandaler. O sa ne ajute cu siguranta. ii spun eu optimist.

Dar ce optimism? Nu puteam fi deloc optimist. Hermione cel mai probabil o sa moara. Este foarte grea acesta sarcina. Dacă va auzi Clara ca dau greş va fi foarte rau. Oricum trebuie sa le-o prezint pe Hermione cat mai curand. Trebuie ca astazi sa plecam si trebuie sa vorbim cu Voldemort sa ne lase sa părăsim baza lui pentru câteva zile pe motiv ca "ne ducem sa ii spionam pe cei de la Hogwarts si sa vedem ce au in plan in legatura cu invingerea lui."

Apoi ne-am dus la somn si am dormit cu Hermione in bratele mele. De dimineata m-am trezit si am inceput sa vorbesc cu Hermione despre planul meu.

-Neata draga mea!

-Neata Draco!

-Hermione, ai vrea sa mergem astazi la baza Clarei? Cred că ti-ar prinde bine sa imi cunosti sefa.

-Da, dar nu ne lasa Voldemort sa iesim din baza asta cel mai probabil toata viata noastra. Totusi cum l-am putea convinge? intreaba ea.

-Păi ii putem spune ca "ne ducem sa ii spionam pe cei de la Hogwarts si sa vedem ce au in plan in legatura cu el" si poate ne lasa sa plecam.

-Da, asta cred ca ar merge foarte bine. Haide sa mergem acum. Un lucru iti cer, vreau sa ma duc sa il vad pe Ron. Vreau să văd in ce stare este. Nici macar nu i-am multumit pentru ca m-a salvat atunci.

-Bine, însă nu vom putea sta acolo pentru mult timp. Oricum, haide la Voldemort sa ii spunem ca vrem sa plecam.

Ne ducem catre Sala Mare in cautarea lui Voldemort. Pe drum ne intalnim cu un pazinic al bazei. Acesta ne sta in cale si nu vrea sa se dea la o parte in niciun caz.

-Am spus sa te dai la o parte acum! spun eu foarte furios.

-In niciun caz. Nu va las sa treceți! se împotrivește el.

-Bine, atunci nu imi dai de ales. Entes ad animam et disperdam illud! (Intra in viata lui si distruge-o).

In acel moment acesta a cazut pe jos mort. Hermione a ramas socata uitand-use la mine. Acum trebuie sa dezvălui alt secret al meu.

Cu câteva zile in urma...

Stăteam in pat impreuna. Eu stăteam doar in pantalonii mei scurti de vara iar ea intr-o rochie de noapte. S-a uitat la mine si a observat o cicatrice in forma de păianjen pe umărul meu. S-a uitat atent la mine si m-a intrebat: "Ce e cu cicatricea asta?" iar eu i-am spus că "Este de la o lupta purtată acum ceva ani in urma."

In prezent...

Cicatricea aceia spune cine sunt eu cu adevarat. Nu sunt doar un simplu om cum cred ceilalti. Însă acum este cel mai bun moment pentru a spune totul? Poate Hermione spune ca folosesc magie neagra. Nu este adevărat.

Hermione încă ma privea foarte socata. Nu stiam ce sa ii zic. Stiu ca ar trebui sa ii spun adevarul insa nu ma simt in stare. Apoi ea vine la mine:

-Draco! Ce s-a intamplat cu tine? De ce l-ai omorât pe acel paznic? Nu iti făcuse nimic rau!

-Lasa-ma! Este mult prea greu sa ma înțelegi în acest moment. Te rog sa pleci. Acum!

-Nu! Nu o voi face!

Si in acel moment vine înspre mine. Ii simțeam respiratia si ii simțeam frica pe care o avea fața de mine. A vrut sa imi sara in brate însă eu am spus Stupefy! In acel moment ea si-a activat scutul pentru prima oară. A rezistat atat de bine la atacul meu. Nu imi venea să cred. De mult timp imi doream sa ii vad puterea in actiune.

A venit la mine:

-Draco, de ce esti asa schimbat? Nu imi vine sa cred ca ai omorât acel om! Dar păreai a nu fi tu, si cicatricea...a început să strălucească...

Si-a dat seama... Acum sunt nevoit sa ii spun cine sunt eu cu adevarat.

-Hermione, ti-am spus că sunt un Om al Luminii nu-i asa? Chiar sunt însă ceva mi s-a intamplat acum cativa ani iar eu am devenit un...

V-a placut capitolul? Daca da sa dati un vot si comm cu next pentru mai multe capitole! De cand voi incepe scoala postarile mele vor fi mai rare însă voi incerca sa fac capitole. Apropo daca vreti sa aflati lucruri despre mine puteti sa puneti intrebari in sectiunea de comentarii si voi răspunde in capitolul urmator la ele. Pana data viitoare bye! 😘 😘